luni, 14 noiembrie 2016

"Pe jumătate cântec" văzut de bloggerul Emil Călinescu

Lui Emil Călinescu nu i-a prea plăcut spectacolul meu (de fapt, mai degrabă i-a displăcut textul scris de mine), dar eu mă bucur de fiecare dată când cineva îşi ia timp să scrie despre ceea ce fac, chiar dacă vede lucrurile altfel decât mine. Oricum, aceasta este a 4-a cronică la "Pe jumătate cântec". Sper să mai adunăm - şi bune, şi rele - ca-n viaţă :)

Later edit: Emil Călinescu mi-a răspuns pe Facebook: "Nu am zis ca nu mi-a plăcut. Am zis doar ca nu empatizez cu personajul, acesta fiind însă foarte bine jucat. Spectacolul e bine scris, eu am apreciat spectacole unde m-am bucurat când a murit patinajul principal pentru ca îl uram." (Personajul) "Este credibil, este real, dar își merita soarta. Nu îmi plac cei care considera ca singurul motiv pentru care ea a ajuns asa este ghinionul. Cu ei am ce am. Atâta tot."

În afară de Emil Călinescu, au mai scris despre "Pe jumătate cântec":
Doinel Tronaru în Adevărul
Maria Ruxandra Burcescu pe Liternet
Luciana Corlan pe blogul ei

Pe jumatate cantec – Opinie LaTeatru.EU

 pe-jumatate-cantec-poster
Pe jumatate cantec
Text, regie si cantec: Crista Bilciu
Cu: Anda Saltelechi
Locatie: produs de compania Teatrul de foc, vazut la Teatrul de Arta, in cadrul FNTI 2016
Nu stiu cum sunteti voi cu altii, nu stiu cat credeti voi in noroc si ghinion, dar, in cazul meu, credinta mea imbina superstitia cu persoana in cauza. Cand vad ca o persoana a reusit, ma bucur pentru ea si o felicit. Si, chiar daca a avut noroc, unii mai mult, altii mai putin, acel noroc si l-a facut cu mana ei.
In sens invers, poti avea ghinion, insa ghinionul ala nu a venit singur. A fost adus cumva, ai si tu un merit in faptul ca ai avut ghinionul. Ghinion autentic este atunci cand mergi pe trotuar si iti cade ceva in cap. Altfel, daca da masina peste tine, nu e doar ghinion, este vorba si de faptul ca tu nu ai fost atent cand traversai.
Din acest motiv, eu nu (prea) am putut empatiza cu personajul Francesca din spectacolul Pe Jumatate cantec. Sa nu ma intelegeti gresit: spectacolul este foarte bine jucat, felicitari sincere actritei Anda Saltelechi. Spun doar ca din acest spectacol avem de invatat. Spun doar ca o atitudine de genul Hai sa plangem ghinionul pe care l-a avut ea este o atitudine total contra-productiva.
Ghinionul, ca-n multe cazuri, si l-a facut cu mana ei. Si, cu riscul de a da spoiler, pot spune ca a transmis acest ghinion si copilului, lucru, dupa mine, de neacceptat.
Acum, apropo de one-woman show-uri, incep sa-mi dau seama de un lucru, asupra caruia voi mai reveni: acestea sunt construite, invariabil, in jurul unui singur personaj. Un singur personaj isi povesteste drama. Cu umor, fara umor, insa isi povesteste PROPRIA drama. In cazul one-man show-urilor, intalnim o gramada de spectacole in care un actor indeplineste mai multe roluri simultan (tot la FNTI 2016 am vazut Actorul din biblioteca, despre care voi scrie cat de curand). Nu am vazut inca asa ceva la femei. E drept, avem si one-man show-uri in care un actor isi spune povestea, insa parca si aici difera: ei si-o spun razand, nu se plang, doar vor sa ti-o transmita. Diferenta de atitudine.
Oare nu este si asta un soi de misoginism, sa pui femeile, atunci cand sunt singure pe scena, numai sa se planga, in timp ce pe barbati ii pui sa interpreteze felurite roluri? Voi reveni asupra subiectului (deja va dau un hint, sa ma puteti contrazice: Monoloagele Vaginului), insa, ca sa revenim la Pe jumatate cantec, aici pot spune ca-i un one-woman show clasic.
Nu ma bucur de raul ei ori persoanelor ca ea, ma bucura ca povestea ei este pusa-n scena, poate asa femeile (si nu doar ele) vor invata ceva, vor invata sa lupte, vor invata sa se gandeasca de zece ori atunci cand iau o decizie. Vor invata, poate, ca nu totul pica din cer. Si vor invata, sper, ca daca ele se chinuie si li se pare normal sa se chinuie, ca daca ele sunt condamnate, sa nu-si condamne si copilul/copiii. In cazul lui, al copilului, chiar putem afirma ca a avut ghinion. De o mama lasa si de un tata nebun.
Nu stiu daca si unde se va mai juca Pe jumatate cantec, in regia Cristei Bilciu, dar daca o mai gasiti jucandu-se pe undeva, mergeti de-o vedeti. Despre spectacol a mai scris siLuciana, care a stat fix langa mine la reprezentatie. Salutari PE JUMATATE TEATRALE tuturor!
:)
L