NOSTALGIA 53 în 22 octombrie 2013

Anda Saltelechi
Seara de 22 octombrie a fost o seara diversa. Am jucat Ruletistul de 4 ori. A fost foarte obositor, dar in acelasi timp placut si interesant. Publicul a fost foarte diferit de la o reprezentatie la alta. Mi s-au intamplat si lucruri total neasteptate (m-am taiat intr-un ciob si sangele nu voia sa se opreasca. Cineva din public (Sasha ???) mi-a dat un servetel si sangele a stat  Ii multumesc pe aceasta cale lui Sasha). Am avut momente bune, dar in mare m-a speriat putin faptul ca am fost destul de tehnica.  Atmosfera casei a fost foarte faina, simteam asta din pivnita. Publicul era foarte deschis.  Nu mi-am simtit atentia la fel de vie ca altadata. Asadar, cateva semnale de alarma! Urmatoarea data cand jucam va fi in FNT. Abia astept!

Luiza Cobori
Nostalgia din 22 a fost pentru mine sub presiune. Am intrat pentru prima data si pe repede înainte in Arhitectul... Am avut putin timp pentru pregătirea rolului si cred ca timpul nu mi-a fost suficient... Încă lucrez in primul rând la accentul moldovencei simpatice si sper sa-l dezvolt cu succes pana pe 31 când vom juca in cadrul FNT-ului. Altfel... Am jucat de 4 ori si chiar cred ca o mai putem duce asa multe ore după pragul pe care l-am avut si l-am depășit după cea de- a doua reprezentatie. Imi place foarte mult povestea, îmi place Elena Popescu, îmi plac colegii mei de scena foarte mult si-mi place la nebunie publicul pe care-l avem. Am si recunoscut câteva figuri pe care le-am mai văzut pe vremea când jucam Carmina. Cred ca-i un lucru extraordinar ca oamenii revin... Nostalgie 53 este a 2-a experiența reușită pe care o am alături de Teatrul de Foc, după Mioritice de care mi-e realmente dor... Un spectacol pe care l-am adorat.  Sunt implinita gândindu- mă ca munca, seriozitatea si pasiunea mea sunt rasplatite. Mă bucur ca, Crista mi-a propus rolul din Arhitectul atunci când nu știam nici unul ca vom fi invitați in FNT si ca motivele pentru care l-am acceptat au fost legate doar de bucuria de a juca, de admiratia pe care o am fata de regizorul meu si desigur fata de colegii mei. Cand faci lucrurile cu pasiune, rezultatele nu intarzie sa apara.

Cristina Pleşa
Seara a venit usor.. inca din timpul zilei..m-am pregatiti..si am simtit ca sunt in “starea” necesara.. optima de a juca asa cum trebuie… cel putin la nivelul cerut. Am corectat micul detaliu specificat de regizor, de Crista Bilciu. Actiune apoi replica…
Am observat si am acordat mai multa atentie domnisoarelor. Pe domni i-am determiant sa fie gentelmani, lunadu-i frumos de mana, de pe scaun, ridicandu-i si invitand dsoarele, dnele sa ia locul pe scaun.. la un moment dat s-au simtit ei “nevoiti” sa le ofere locul… atitudine care a starnit rasul in sensul pozitiv…
In rest, fara modificari in ceea ce priveste atitudinea obisnuita, uneori a spectatorilor care isi mai foloseau telefonanele atunci cand intrau in spatiul de joc…

O dsoara (dna?!) era chitita pe pus bete in roate inca de la inceput, sceptica. La parerea ceruta cu privire la frumusetea goblenurilor de pe perete (invizibile) atitudinea mea a lasat-o rece, replicand ca nu le vede si ca nu ii plac, foarte hotarata. Din clipa aceea mi-am dat seama si am ales candidat Nanei. Chiar acea doamna, care, de cand a fost “selectata,”, a inceput sa-si descreteasca fruntea si chiar sa se amuze sincer de jocul in care a fost introdusa.

In rest, aplauze si felicitari, observatii frumoase cu privire la energia paianjenului “neobosnuita pentru acea ora intarziata”, raspunzand ca “m-am hranit foarte bine”

Rucsandra Nelepcu
     Lumanarile se sting si..."Bine ati venit"pe terenul nostru de joaca!
        Am simtit energie pozitiva din partea spectatorilor,curiozitate si au intrat in povestea noastra fara exceptie.Oameni cu o imaginatie fantastica,care ascultau cu interes cum eu si prietenele mele ne-am gandit sa nastem un om. Puneau intrebari pertinente si chiar tineau sa-mi demonstreze ca stiu si ei sa se joace elasticul. Oameni zambitori care ma salutau cand ma vedeau prin casa sau la plecare isi luau "ramas bun".
      Ii astept cu drag pe 31 oct sa ne jucam impreuna!

Rares Zimbran
Fiind prima data cand joc intr-un spectacol experiment am avut emotii foarte mari. Insa faptul ca avem liber la improvizatie, ca voi juca momentul de mai multe ori, consecutiv si faptul ca, ai mei colegi, atiu ce fac ma m-ai calmat. Cand a intrat primul rand de spectatori eram increzator peste poate ca voi uita tot textul, inclusiv sa zic buna ziua si am inceput sa povestesc, nu-mi venea sa cred cum curg cuvintele din mine. Ce-i drept, vorbeam cam rar, simteam ca merg ca pe gheata cu textul, nu veoiam s-o crap mergand prea repede. Am patinat frumos, lin, sigur. Cand am terminat si am iesit din incapere a trecut aproape o ora. Ar fi fost bine in mod normal, doar ca momentul trebuie sa dureze cel mult 35 de minute. Mi-am adus adus aminte ca nici amintirile mele de pe fundal nu au fost, pentru scurt timp, in acelasi timp cu mine.

De la a doua pana la ultima reprezentatie, ce s-a sfarsit la 1:15 noaptea, am mers mai curajos, mai atent si mai rapid. Cand casa a readormit eram foarte obosit dar si multumit. A fost o experienta foarte benefica pentru mine ca actor dar si ca om. Astept cu nerabdare spectacolul din FNT de pe 31

Florin Stoian
Dupa parerea mea spectacolul de marti a fost unul reusit, in care m-am simtit din nou copil si liber sa experimentez lucruri noi. Am avut senzatia ca joc pentru prima oara, asta probabil ca am avut parteneri de joc si aici ma refer la Luiza cu care consider ca am stabilit o legatura destul de stransa in povestea noastra. Spectacolul a avut un inceput foarte bun, cel putin asta am simtit. Aveam un sentiment aparte si simteam ceva ritualic si mistic in cantecul nostru, si aici sincer cred ca trebuie sa tina mai mult momentul. "Arhitectul" l-am jucat de 4 ori. Si l-as mai fi jucat inca de 4 . Imi place ca am posibilitatea sa ma joc cu tot felul de obiecte si sa experimentez noi sunete si gesturi. Publicul a fost foarte relaxat si deschis la ce aveam de spus si aprope in fiecare reprezentatie am simtit energia lui. Sunt nerabdator sa jucam joi!

Mihai Marin
Spectacolul de marti a fost unul reusit. Au fost multi oameni, au fost curiosi si deschisi sa experimenteze visul casei si, dupa parerea mea, nu au plecat dezamagiti. Ma bucur ca functionam foarte bine in noua formula a "Arhitectului". Chiar daca mai avem destule lucruri de imbunatatit, ne simtim bine pe scena (felicitari Luiza!  ).

Alina Cimpoeru
De data asta timpul a trecut foarte repede. M-am uitat la ceas, pentru ca cineva a intrebat, trecusera deja 2 ore jumatate si nu-mi venea sa cred. Chiar si Timpul a fost prins in mrejele povestilor din Nostalgia.

Alina Tofan
A fost multa lume frumoasa si entuziasmata! A fost un pic mai greu, pentru ca au fost foarte multi si am tot vorbit. Mi-a placut, mai ales pentru ca au jucat mai multi din cei activi in trupa si parca eram mai uniti

Sfiraiala George
o reprezentatie care am pornit ca din pistol, o explozie de confeti care a facut sangele sa curga si mai rapid si un zgomot de chitara care ne-a activat la maxim. acesta a fost inceputul de spectacol, si trei ore mai tarziu, care parca ar fi fost 3 secunde, inca mai functionam la capacitati maxime cu totii. un super sentiment de placut, mi-a ramas dupa reprezentatia din 22...

Sandra Dragan
In data de 22 cred ca am jucat in cea mai reusita Nostalgie de pana acum! Am simtit cu adevarat energia pozitiva care s-amentinut pe parcursul tuturor jocurilor mele cu publicul. A fost foarte multa lume, cateodata m-am jucat si cu 10persoane de odata, dar toti erau entuziasmati si toti simteau Nostalgia. Ma bucur ca fac parte din aceasta trupa deteatru si ca am ocazia de a juca in NOSTALGIA 53 pentru ca senzatia pe care o am atunci cand joc este cu adevarat magica.

Amelia Stuparu
A fost pentru prima data cand am jucat in spectacolul Nostalgia,  participasem cu doua luni
in urma dar ca spectator.A fost o experienta interesanta un adevarat exercitiu actoricesc in care timp de 4 ore jumatate am incercat sa raman cat mai mult in personaj si sa creez aceeasi atmosfera pentru fiecare om care intra in REM.M-a impresiunat faptul ca unii dintre spectatori erau cu adeevarat emotionati cand paseau in camaruta si am explorat sentimentul de a juca pentru un singur om ,marturisesc ca este total diferit decat atunci cand joci cu public.Ceva m-a obligat sa creez o legatura mai profunda cu acel om.Un spectacol frumos si unic ,ma bucur ca fac parte din el!

Georgiana Asaftei
A fost un sentiment si o experienta de neuitat,faptul ca am avut o comunicare directa cu publicul a fost ceva nou pentru mine.Sa tot avem sentimente atat de frumoase...