Florin Stoian - Cum se vede teatrul din "afară"

de Florin Stoian

De cand eram copil mi-am dorit sa fac teatru. Sa simt emotiile de pe scena, sa rad, sa plang, sa spun ceva. Imi plac oamenii! Nu! mai bine zis iubesc oamenii si consider ca cel mai important aspect in relatiile interumane este comunicarea. Presupun ca din motivul asta imi place si teatrul. In teatru “spui o poveste” si faci un schimb de energie cu spectatorul, schimbi ceva in viata lui. Pentru multi teatrul este doar o cladire unde pot merge pentru a se relaxa la finalul unei saptamani, unde pot sa se amuze, si sa rada. Asta credeam si eu pana sa ajung la Teatrul de Foc unde am inteles ca teatrul este un mod de viata, o cautare, si o dezvoltare individuala care nu se termina niciodata. Este locul unde noi, membrii trupei ne simtim ca o familie, unde experimentam lucruri noi, unde radem, mai rar s-a intamplat sa plangem, si unde ne descoperim pe noi in fiecare clipa. “De ce iti place teatrul?”, aud deseori. Nu stiu sa raspund. Cred ca imi place idea ca voi ramane mereu copil, in ciuda faptului ca o parte din mine incearca din rasputeri sa se maturizeze. Eu cred ca e timp pentru tot si toate, ca doar am sa traiesc 100 de ani nu? Varsta nu e importanta cat timp nu vorbim de branza, sau vin. In ciuda faptului ca unii oamenii nu isi dau seama un spectacol sau, imi place mie cum suna, “o experienta teatrala” poate sa schimbe ceva in spectator si la nivel individual sa incolteasca niste idei care pot schimba viziunea despre viata. Cred ca “din afara” lucrurile se vad diferit si oamenii ar trebui sa fie cu multi mai profunzi si deschisi pentru ca teatrul este mult mai mult decat teatru.