A treia reprezentaţie (21 sept 2012)

De data aceasta sala muzeului a fost împărţită (tot cu câteva minute înainte de venirea publicului) în patru spaţii de joc inegale (am aranjat scaunele publicului într-un fel de cruce). În plus, actorii au primit o supratemă: să comunice real cu spectatorii. La fiecare moment, fiecare dintre actori îşi alegea un spectator din sală.

În sfârşit a fost rândul momentului Ion Mureşan să strălucească...

Sandra Şimon: "Este foarte greu să faci un spectacol să fie de fiecare dată altfel. E ca o improvizaţie. La al treilea spectacol ni s-a dat o temă legată de comunicarea cu publicul, temă care m-a bulversat puţin, m-a emoţionat şi m-a panicat oarecum." Cred că tot ce a ieşit a fost cumva din disperare, dar mi-a plăcut faptul că publicul a fost foarte receptiv şi comunicativ."