duminică, 23 septembrie 2012

A patra reprezentaţie (23 sept. 2012)

A fost o reprezentaţie cu un spectator unic: dl. Silviu Purcărete.
Când a venit, l-am rugat pe dl. Purcărete să îşi pună scaunul unde doreşte dumnealui, urmând ca actorii să se orienteze în funcţie de asta. M-am întrebat dacă îi va încurca faptul că acum au toată sala la dispoziţie, dacă o vor putea umple...
În continuare a doua reprezentaţie a noastră (cea din 13 septembrie, filmată) a fost cea mai bună. Ca impresie generală, pentru că de fiecare dată sunt momente care sunt mai sus sau ma jos, unele mai bune decât cele din data de 13...
Cristi Rus a avut un moment extraordinar cu Nichita Danilov (cea mai bună reprezentaţie a bucăţii). Sunt curioasă dacă e o evoluţie naturalăsau l-a inspirat dl. Purcărete... Bravo, Cristi!

Sandra Şimon: "Am fost foarte impresionată de venirea d-lui Purcărete. E ca şi cum a venit Muntele la mahomed. Nu credeam că voi ajunge să joc într-un spectacol urmărit de dumnealui."

Rodica Bunea: "Nu am avut atâtea emoţii pe cât aş fi crezut că o să am. A trebuit din nou să adaptăm toate momentele în funcţie de locul în care voia să stea domnul Purcărete şi de multe ori nu am avut alegerile cele mai inspirate. În schimb, e un sentiment diferit când joci pentru un om faţă de atunci când joci pentru mai mulţi. Totul era intim, pauzele erau lungi şi mie mi se păreau adevărate, deşi nu prea mai exista ritm. Era timpul nostru. Discuţia de după m-a făcut să înţeleg că el este un om sincer şi că nu se poartă cu mănuşi."

Anda Saltelechi:"Am auzit de la dl. Purcărete, pentru prima dată, o părere obiectivă despre exerciţiul nostru "Poezisele". Am avut emoţii, era unicul nostru spectator în după-amiaza de duminică. După ce s-a încheiat exerciţiul, am stat de vorbă. A spus că a urmărit greu textele. Iar asta a născut în mine îndoieli despre exerciţiul nostru. Dar îndoieli în sens bun.  Data viitoare voi fi mai conştientă de misiunea mea, şi anume, că spun pe gură textele unor oameni care trăiesc, care pot fi în sală; asta mă sperie, dar mă şi încântă."

Am uitat să spun că în ceea ce priveşte relaţia text-teatru, pe dl. Purcărete l-a impresionat cel mai mult momentul Floarea Ţuţuianu, cu Sf. Francisc şi Clara.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu