A 8-a oară, POEZISELE: Publicul

Întrebările, aceleaşi:
a.Ce v-a plăcut la experimentul nostru?
b. Ce nu v-a plăcut la experimentul nostru?
c. Care moment v-a impresionat cel mai tare şi de ce?
d. Alte observaţii

1.
a. Totul.
b. Căutaţi neajunsurile în altă parte.
c. Toate.
d. Minunat.

2.
a. Tot!!! Multă originalitate, expresivitate, dăruire. A reuşit să ne emoţioneze şi să ne transmită stări foarte diferite, de la un moment la altul.
b. Nu a fost ceva care să-mi displacă.
c. Momentul M. Cărtărescu, pentru că a reuşit să dea viaţă textului.
d. Mult succes în continuare. Nu vă opriţi indiferent de piedici, mereu vor fi oameni care vor aprecia.

3.
a. Multă trăire şi implicare, originalitate şi dezinhibare.
b. Costumaţia de bază mi-ar plăcea s-o văd diferită.
c.-momentul cu gravida şi marea; copilaşii de pahar

4.
a. Folosirea recuzitei; Plasticitatea, transmiterea stărilor
b. -
c. Îngeraşii de pahar; Modul în care a fost creată atmosfera prin voci, costume

5.
a. regia; poeziile; dărurirea echipei; în mod special jocul Andei; scenografia. BRAVO!
b. în unele momente discrepanţa dintre Anda şi restul - ar trebui aduşi la acelaşi nivel; atât
c. - au fost foarte multe momente poetice valoroase, delicate, diafane, frumoase
d. - mi-au plăcut şi momentele încărcate de erotism

6.
a. Pentru că am fost şi săptămâna trecută, cred că pot să remarc modul în care actorii se acomodează spaţiului.
b. Din nou, cred că timpul alocat este puţin cam lung.
c. Îmi place enorm momentul Florin Iaru.
d. Felicitări regizoarei pentru naturaleţe şi pasiune!

7.
a. Succesiunea scenelor prezentate. Naturaleţea actorilor. Atmosfera generală a fost foarte plăcută.
b. Durata spectacolului ar fi de prefereat să fie mai restrânsă (1h aproximativ)
c. Mi-au plăcut ft. mult momentele în care a fost recitată poezia de C. Popescu

8.
a. Creativitate, multă, multă imaginaţie, pasiune şi talent.
b. -
c. Mi-a plăcut foarte mult finalul, dar m-am bucurat de fiecare moment.
d. Felicitări şi să ajungeţi sus!

9. (...), 23 de ani, student
a. momentul are continuitate în afară de mici excepţii; transmite sentimente puternice
b. unele elemente horror, care uneori nu cred că îşi au locul adică băiatul cu cearşaful pe faţă şi gura deschisă este plăcut de văzut dar nu în toate scenele unele scene nu sunt memorabile dar poate nici nu trebuie
c. mai multe cel cu: discursul, dihania cerşitul, naşterea, şi îngeraşi de pahar mai mult pentru că ma amuzat
d. mişcarea trebuie adaptată pentru a pune în evidenţă toate poeziile nu numai cele care transmit stări şi sentimente foarte puternice pentru a nu plictisi sau dacă nu scurtat momentul

10.
a. felul în care actorii au interpretat f. dramatic
b. Prea pervers.
c. Ultimul când era mireasa pe scaun şi cade în braţele actorilor.
d. Să nu mai fie aşa lung!

11.
a. Foarte creativ; Plin de imagini dramatice
b. prea expus şi pervers
c. Momentul de final cu mireasa
d. mai scurt şi mai puţin explicit

12.
a. Naturaleţea tinerilor actori, siguranţa cu care au interpretat.
b. Poate faptul că nu am vizionat această piesă, sau colaj pe scena unui mare teatru
c. Cred - toate
d. Anda este superbă!

13.
a. Imaginaţia, creativitatea
c. Nu pot să numesc nici un moment, dar m-am bucurat de fiecare moment

14.
a. Regia; Actorii - ANDA!!!; Ideea; TOT
b. A avut o mică burtă înainte de final. Aş fi scos vreo două poezii (IARU, eventual) dar ce ne facem fără imaginea poeziei lui?
c. CRISTIAN POPESCU
d. BRAVO!!!

15.
a. Totul a fost excepţional
b. Nu am înţeles cum a fost alcătuit colajul de poezii
c. Gabriela Melinescu

Jurnal de actor - a 8-a oară

Sandra Simon: "Inainte de toate,a fost frrrrriig. Cand am inceput tremuram si simteam ca nu ma pot abtine.M-am simtit bine in timpul spectacolului si mi s-a parut mai scurt,a trecut timpul mai repede."Poema chiuvetei" a fost tehnica si a suferit cateva balbe (m-am gandit prea mult la text,sa nu-l gresesc si asa s-a intamplat). M-a emotionat prezenta lui Ioan Es. Pop in sala. Mi s-a parut un om atat de bland si calm. Cred ca era absorbit de spectacol; a iesit bine,mi s-a parut ca-i place ceea ce vede la "Strada Oltetului". Publicul a fost destul de linistit,educat si surprinzator a fost ca nu a mai iesit nimeni din sala in timpul spectacolului.Am ramas neplacut surprinsa de faptul ca toti fluturasii impartiti cu mult elan nu au fost de ajutor si mai ales ca studentii de la Litere nu s-au obosit sa vina. Nu stiu daca am pierdut ceva,nu cred dar cu siguranta am castigat placerea de a oferi publicului cu multa mandrie munca noastra."

Anda Saltelechi: "Am riscat cu mult mai mult azi, m-am expus foarte tare, cu defecte cu tot. Pe parcurs, teama mea ca nu imi voi aminti textul (mai ales la Ioan Es. Pop) m-a parasit, am lasat-o in treaba ei... si am lasat lucrurile sa curga, fara sa mai am frici. Hm. Si ma bucur ca am facut asta. La momentul Danilov, nu am ajuns sa imi iau recuzita, ceea ce nu se face, trebuia sa ma descurc... era foarte departe de Cristi, partenerul meu de joc, si mi-a fost teama "sa nu moara Francu" pana ajung eu inapoi... asa ca... am incercat sa ma descurc fara. Am facut, de asemenea, foarte multe pauze, probabil din cauza mea spectacolul a durat 1h 30... desi mie, pentru a doua oara de cand il jucam, mi s-a parut ca timpul a zburat si ca a curs perfect. Publicul a fost tacut, cu putine reactii, dar l-am simtit cu noi. Pe la mijlocul exercitiului, candva dupa Ion Muresan, m-am lovit rau de tot la degetul de la picior... nu-mi amitesc exact cum si cand... am continuat asa, insa dupa spectacol m-am dus la Urgenta, nu-i rupt, trebuie doar sa stau o saptamana in repaos total, cu el ridicat. Degetul e dublu si are in jurul lui un inel mov :) Nu am facut nimic imprudent, nu stiu cum s-a intamplat, de data asta chiar am avut loc sa jucam, publicul s-a asezat in cerc, asa ca mijlocul a fost tot al nostru. Un minus mare a fost ca nu stiu daca am jucat pentru toti, ma refer la orientarea in spatiu... De vreme ce era cerc, multi ne-au vazut deseori de la spate, daca se mai intampla v trebui "sa avem grija de toti spectactorii"... 
In ce priveste fluturasii impartiti, 350 la numar.... sunt foarte dezamagita, nu au avut niciun efect, nimeni nu a venit din cauza reclamei cu fluturasi... 

Ma bucur ca am avut publicul pe care l-am avut aseara... si ma simt bine ca am putut sa le impartasim povestea Poeziselor!"


Rodica Bunea: "Cum a fost in seara asta?

Este primul spectacol dupa catva saptamani cred , in care am simtit in nou ca se leaga lucrurile si e unitar. Nu stiu exact ce sa mai zic....azi sunt pur si simplu in regula. Cred ca si oboseala in anumite conditii si limite ajuta actorul, se uita pe sine mai usor. Nu au fost accidente de recuzita, in schimb colega noastra Anda s-a lovit la picior, deci azi am avut de-a face cu alt gen de accidente. 

Publicul?

Publicul a fost retinut si tacut, dar l-am simtit foarte atent. La momentul Florin Iaru am incercat sa comunic mai mult cu publicul, si asta am facut si atunci mi s-a parut prietenos si deschis. A fost si domnul Ioan Es Pop care zambit pe toata durata spectacolului. Am avut un dram de emotii in plus de aceea pe momentul dansului."

Cristian Rus: "Nu stiu de ce dar am simtit ca spectacolu de astazi o sa fie ori mai bun ori mai prost......dar ceva simteam ca se va intampla. Cred ca de fiecare data cand vine cate o personalitate care iti inspira de la pirma privire : caldura, seninatate, pace, bucurie ca i te afli in preajma, spetacolu creste. Am jucat intens si cu placere, m-am simtit foarte bine jucand, dar de cate ori aveam o mica pauza intre momente , durerea de cap ma prindea in ghiarele ei. Cred ca am facut cu acest spectacol (Nr. 8)i nca un pas catre o stapanire de sine mai buna si un altul catre idealul meu teatral. E foarte greu de explicat sentimentul pe care il traiesc in spectacol.Cand credeam ca am facut toate greselile posibile, sau cand credeam ca am gasit toate interpretarile posibile(ale textului) , am descoperit asta seara ca arta este un "Ceva " asa de complex care te surprinde oricat ai incerca sa detii controlul."

Cine ghiceşte ce poet extraordinar de fain a fost la a 8-a reprezentaţie din POEZISELE?

Exact! Sub această mască se ascunde un mare poet, care a fost la spectacolul nostru din 22 octombrie şi care are un poem în POEZISELE. Oare cine să fie?

Jucăm a 8-a oară şi luăm o pauză

De săptămâna viitoare ne-am înscris cu toţii la workshopul Strindberg al Cătălinei Buzoianu, aşa că ne revedem cu publicul nostru abia după 4 noiembrie. Iată comunicatul nostru de presă, preluat de Echinox şi Agenţia de carte:

Luni, 22 octombrie 2012, la ora 18:00, jucăm pentru a opta oară, la MNLR,„POEZISELE.un experiment teatral”, după care vom pune o vreme proiectul în sertar să se odihnească.

POEZISELE este un proiect care urmăreşte popularizarea poeziei contemporane româneşti de bună calitate şi aducerea ei mai aproape de public. În niciun caz nu e vorba despre un recital de poezie, în care actorii declamă cu patos şi falsitate versuri. Este, aşa cum îi spune numele, un experiment teatral, rezultatul muncii noastre de câteva luni în care am încercat să aflăm ce este teatrul şi de ce nu putem trăi fără el; dacă, urmându-l pe Grotowski şi al său “teatru sărac”, mai avem nevoie de décor, costume, machiaj, muzică şi lumini; cum arată şi de câte feluri poate fi relaţia noastră cu publicul etc.

Acest spectacol, care şi-a avut premiera în 7 septembrie şi s-a jucat săptămânal de atunci, a trecut prin o mulţime de transformări, de la reprezentaţie la reprezentaţie. Numărul spectatorilor noştri a variat de la unul singur, invitat special (dl. Silviu Purcărete) până la treizeci şi cinci, cu cinci mai mulţi decât ne-am propus să primim în sală. Am aşezat publicul clasic, în dosul convenţionalului al patrulea perete nevăzut, apoi l-am aşezat în centru, cu un spaţiu de joc circular în jurul lui. Pe urmă l-am răsfirat în sală, pentru ca spectatorii să nu formeze un grup compact, ci să relaţioneze mai bine cu actorii – aici s-a creat întâmplător o cruce de spectatori, delimitând patru spaţii de joc pe care actorii le-au umplut foarte bine. Cel mai interesant a fost când am lăsat singur publicul să îşi aleagă locul în care să-şi pună scaunul: prima dată au format un cerc, a doua oară o spirală. Actorii din proiect au trecut de la nesiguranţă, la curajul de a fi creativi chiar în timpul reprezentaţiei, speculând micile accidente şi intrând într-un dialog real. Discuţiile de după au fost extrem de interesante şi au durat de la câteva minute la peste o oră. Unii au preferat să ne spună în faţă ce au crezut şi simţit, alţii ne-au lăsat părerile lor scrise. Doi dintre poeţi au fost să vadă interpretarea noastră şi ne-a fost frică de părerea lor, dar ei au fost înţelegători şi ne-au încurajat.

Iniţial voiam să jucăm POEZISELE săptămânal, dar acum, după a opta reprezentaţie, ne gândim să-l mai lăsăm puţin să sufle, reluându-l atunci când simţim că e vremea. În luna noiembrie vom avea un alt proiect teatral. Dar, până atunci, vă invităm să mai vedeţi o dată POEZISELE.
Cu actorii: Anda Saltelechi, Cristian Rus, Rodica Bunea, Sandra Şimon
Regia: Crista Bilciu
Texte: Mariana Marin, Nichita Danilov, Angela Marinescu, Mircea Cărtărescu, Paul Vinicius, Ileana Mălăncioiu, Ion Mureşan, Florin Iaru, Traian T. Coşovei, Emil Brumaru, Ioan Es. Pop, Mircea Ivănescu, Floarea Ţuţuianu, Cristian Popescu

Intrarea este liberă, în limita locurilor disponibile (30 de locuri).
Durata: 1h15’.

Un clip din spectacol: http://www.youtube.com/watch?v=pz7O52-YMg8
Puteţi urmări jurnalul experimentului nostrum teatral-literar la:
poezisele.blogspot.com

Am împărţit fluturaşi pentru POEZISELE

Anda Saltelechi:

“Mergem (eu cu Sandra) la Universitate, sectia Litere, sa lipim afisul cu "Poezisele" si sa impartim o mana de fluturasi cu reclama la spectacol. O convingem, chiar si fara aprobare, pe doamna paznic de la Litere sa ne lase sa punem afisul. Ne-a luat vreo 3 minute pe ceas: ca e vorba de poezie, ca-i intereseaza direct etc. Apoi, dam sa intram in curtea interioara, unde stau fumatorii sa le dam fluturasi, sa vorbim cu ei de spectacol. Paznica "nu, ca-i arunca pe jos", zice. "Si fac mizerie", zice. Of. Iesim cu coada intre picioare si ii asteptam la iesire. Iata cateva reactii parafrazate:

-Ah, multumesc, da sunt de la Litere (zambet), si chiar ma intereseaza (zambet)... (oh, ca ma enerveaza ca nu pot sa redau bucuria primirii unui fluturas)

-Alta reactie: unde, la Podul? - Nu! ...   la M.N.L.R. - Ok, multumesc. (zambet)

-Sandra da un fluturas unui domn in varsta, care mi-era cunoscut, dar nu stiu de unde.... A mers doi pasi si s-a oprit brusc sa citeasca fluturasul. A stat asa, citind, vreun minut. Il asteptam cu drag.

-Altcineva i-a spus Sandrei ca a vazut-o in Poema Chiuvetei, pe net. 

-Altii, poate vor chiuli luni de la psihologie. ;)

Unii erau total reticenti, altii, dimpotriva, veneau sa ceara fluturasi. Cativa m-au inhibat si nu-mi venea sa le dau flutaras.

Pe toti va asteptam la spectacol luni!”

Cristian Rus:

“Deci hai sa iti zic.....reactiile oamenilor erau extreme....din momentul in care intindeam fluturasul si pana il luau , era un proces simplu...intervenea cuvantul teatru, si imediat se luminau la faţă şi îl luau cu altă plăcere. Am avut reacţii sonore de genu : ooo, uuu, aaaa, sau "Mulţumesc”-uri foartee veselee si interesate de fluturas, Un baiat a zis chiar că nu vrea şi când a auzit că e teatru a zis: Ia dă-l încoace să văd despre ce e vorba. Oamenii sunt sătui de fluturaşi , aşa că un flyer despre teatru si poezie sună bine. Mai ales că "Poezisele" era scris mare şi cu negru , si atragea atenţia si aveau reacţii de genul: ce interesant!

Indiferent daca vin s-au nu.....măcar am văzut păreri sincere şi spontane”

Sandra Şimon:

"A fost o experienţă cu totul nouă pentru mine. Nu am mai împărţit niciodată fluturaşi, mai ales pentru un proiect care mă interesează direct, unde trebuie să intri în contact cu oamenii, să le explici despe ce este vorba şi să îi convingi că ceea ce faci tu este benefic şi în favoarea lor (ei fiind studenţi la Facultatea de Litere). Am început prin a pune afişe la Facultatea de Arhitectură unde a fost foarte amabilă doamna de la poartă care ne-a îndrumat spre avizier. Am început cu asta pentru a face o comparaţie între ea şi doamnele de la Litere unde "cu chiu cu vai" ne-au permis să punem afişul într-un loc ascuns pe o pancartă plină de afişe. De fluturaşi nu se punea problema să ne lase să-i împărţim în incinta facultăţii:"se face mizerie cu ei dacă îi împărţiţi aici"; Asta deşi proiectul nostru îi interesa direct pe studenţii pe care ele îi "supravegheau"... În fine. Reacţia celor de la Litere a fost surprinzătoare uneori. M-a mirat nepăsarea unora, dar m-a şi surprins plăcut interesul altora în ceea ce priveşte combinaţia poezie contemporană-teatru. Aş face o apreciere de 50% interesaţi "când, cum, despre ce, cât costa?...GRATIS",30% "ok,merci" si 20% "lasa-ma cu astea ca am altele pe cap". L-am intalnit si pe Adrian Diniş care văzuse pe internet o mica parte din spectacol şi a părut interesat de ceea ce se întamplă la MNLR. Se vede în reacţii pasiunea şi interesul...aşa a fost el. O altă reacţie interesanta a fost a unui domn in etate care a luat fluturasul,a facut cativa pasi dupa care s-a oprit si a stat pret de 5 minute să analizeze despre ce era vorba. A fost haios. O altă studentă, prima căreia ne-am adresat când am început să împărţim fluturaşii, a reacţionat surprinzător "aaa, ce frumos, m-ati ghicit. Îmi place foarte mult poezia contemporană. Unde...cum...când..."Am sperat să fie toti la fel, dar, din nefericire nu a fost chiar aşa. In orice caz, o experienţă unică şi poate un început de interacţiune cu viitorii noştri spectatori."

Iulia Georgeta Popescu:

“Am împărțit toți fluturașii - cu mici variațiuni - mergând pe lângă ASE, traversnd apoi intersecția spre Romană, apoi Magheru și Amzei... Am observat că atunci când am început cu: Vă interesează să vedeți un spectacol de teatru , răspunsul a fost  invariabil "Nu mulțumesc" - venit din automatul persoanei care nu-și putea lua gândul de la treburile ei... (observ că aceasă întrebare nu șochează și nu trezește în nici un fel din automatismul orășeanului obișnuit la tot pasul cu oferte felurite)...

Cineva, o domnișoară așezată pe terasa MacDonald's în fața unui laptop mi-a spus cu interes: "Poezie contemporană? Ah da, o să vin"...  când să ies de pe terasă bodiguardul m-a invitat mârâind să părăsesc zona... Altcineva, prin Amzei, a observat încântată: "Ah, Emil Brumaru... Da, o să vin"... Am intrat chiar și într-o farmacie pe Magheru,  cred că am vorbit cu  farmacista șefă (după ținuta ei) care mi-a spus că ar fi foarte încântată... Într-un grup - genul corporate, am dat flyerul unei doamne iar unul din bărbați m-a întrebat curios auzind de poezie contemporană, dacă poate avea și el un fluturaș. O domnișoară pe bicicletă care aștepta la semafor împreună cu mine, a ținut fluturașul în mînă pe ghidon, tot drumul, cel puțin cât am observat eu din spate, când a plecat pe una din străduțe... etc .

Dintre toți cei pe care i-am oprit, m-au refuzat categoric doar 3, poate 4, dar cred că pe ei nu i-am ales prea bine…”

Florin Stoian: 

“ Oamenii de la Conservator au fost foarte entuziasmaţi de eveniment, afisul l-am pus pe un panou unde erau diferite evenimente, am vorbit personal cu ei, (intram în grupuri, fete şi băieţi si le spuneam despre ce e vorba şi… "tralala si tralali".  Reacţia lor era ceva de genul: “A! teatru? super venim venim!” Altii au spus ca o sa vorbeasca si cu prieteni, colegi si o sa ii anunţe. În concluzie, lumea foarte incantata de propunere…

Iată şi un feedback imediat, pe Facebook:

Celina Petrescu: “În timp ce fotografiam, mi s-a dat un flyer: “Luni, 22 octombrie, ora 18, al Muzeul Literaturii Române”, POEZISELE. Pentru că ştiu cum e sp scri poezie şi să nu îi pese nimănui, promovez şi eu aici cum pot. (…) Ca un făcut, după ce m-am urcat la volan şi am pus flyerul deoparte, printre maşini se strecura Ana Blandiana. Coincidenţele sunt logice, după cum se ştie”

Un spectator cu blog şi alţi potenţiali spectatori

La cea de-a 7-a reprezentaţie a POEZISELOR, am avut printre spectatori un blogger. Mi se pare fascinant, pentru că nu ţin minte să ni se mai fi întâmplat asta. Un blogger e cumva o combinaţie între un spectator obişnuit şi un critic de teatru... E un fel de critic de teatru care vorbeşte pe înţelesul maselor şi nici nu are grijă să te menajeze. În timp ce rolul criticului este să te ajute să evoluezi ca artist, rolul bloggerului este ca, pur şi simplu, să le spună celorlalţi potenţiali spectatori dacă şi de ce să meargă la spectacol. Nu?
Feedback-ul unui blogger este mai elaborat decât cel pe care îl obţinem noi în urma completării chestionarelor, poate mai elaborat chiar decât cel obţinut în urma discuţiilor publice (sau depinde) - dar, ceea ce e bine este că discuţiile publice, din păcate, din cauza adrenalinei de după show, le uităm (data trecută am rugat pe un membru nou al echipei noastre, pe Iulia, să le noteze cum poate) - bloggerul, în schimb, îşi formulează părerile în scris, public.

Mulţumim, Constantin Piştea pentru review. Iată ce zice el:

"În seara asta, am fost invitat laPOEZISELE. Un spectacol de teatru-experimental, în care patru actori tineri improvizează pornind de la versurile a 14 poeţi contemporani. Spectacolul a ţinut cam o oră şi 20 de minute şi pot să spun că nu m-am plictisit deloc. Fiind gândit pentru 30 de spectatori, spaţiul de la Muzeul Naţional al Literaturii Române a implicat interacţiunea dintre actori şi privitori. La un moment dat, o actriţă mi-a înmânat o mască, pentru ca, după câteva minute, o alta să mă implice în completarea unui vers…"

Dar mai bine citiţi continuarea de blogul spectatorului nostru: http://constantinpistea.wordpress.com/2012/10/15/poezisele-un-experiment-interesant/

Abia aşteptăm să vină şi alţi bloggeri la POEZISELE!























Proiectul nostru mai are şi alţi prieteni. Bianca Dobrescu a scris pe Academiclink: "Când suflă vântu-n buzunare ies în parcuri sau pe la orice eveniment unde intrarea-i gratuită. Și ce-i moca se dovedește a fi nu doar bun ci excelent! Așa că luni știți unde mă găsiți!"

Extemporalul actorilor după a 7-a reprezentaţie

Părerile actorilor au fost notate la o jumătate de oră după încheierea repetiţiei.

Anda Saltelechi
Of, am avut foarte mare energie când am început. În schimb, pe parcursul spectacolului, energia a fluctuat, când foarte sus, când foarte jos. Toate momentele muzicale le-am nenorocit. Înainte de "Ion Mureşan", eram atât de obosită, că nu am putut cânta. Am luat-o dezastruos de sus. Am avut mari desincronizări cu partenerii. Am simţit că îmi alunecă totul din mână. Energia spectacolului mi s-a părut joasă.

Sandra Şimon: 
M-am simţit extraordinar. Pentru mine a fost cel mai bun spectacol de până acum. Energie, concentrare, iar la "Poema chiuvetei" am plâns, am simţit acea disperare a femeii respinse.
La Emil Brumaru nu m-am simţit bine până la capăt. Deşi s-a încurcat Cristi la textul cu omul de zăpadă (n.m. "Traian T. Coşovei"), nu m-am panicat şi nu m-am deconcentrat, cum s-a întâmplat altădată.
Am câştigat încrederea că se poate. Eram oarecum speriată de "Poema chiuvetei", pentru că ultimele dăţi nu a ieşit foarte bine, dar m-am liniştit.
Nu am pierdut nimic azi.

Rodica Bunea:
Spectacolul ăsta a avut parte de câteva accidente, unul major a fost în "Ioan Es. Pop". Dar, cu toate astea, m-am simţit bine şi nu înţeleg neapărat de ce. Adică m-am concentrat pe momente, fiecare în parte.
Momentul "Cristian Popescu" - am început să îl înţeleg şi să îl simt din nou.
Pentru prima oară cred că am înţeles ceva în plus din "Mariana Marin".
Publicul tăcut şi au plecat oameni, dar nu m-au afectat şi le respect decizia.

Cristian Rus:
Când crezi că ai înţeles ceva din teatru şi eşti sigur pe acel "ceva", se întâmplă să joci o piesă a 7-a oară şi să ai parte de surprize de genul: mă încarc la finalul unui moment pentru următorul, şi când să-l încep, să se transforme încărcătura câştigată într-un altfel de energie, care m-a făcut să explorez diferit momentul.

Publicul celei de-a 7-a reprezentaţii

a. Ce v-a plăcut la experimentul nostru?
b. Ce nu v-a plăcut la experimentul nostru?
c. Care moment v-a impresionat cel mai tare şi de ce?
d. Alte observaţii (daţi un nume trupei noastre de teatru)

1. Anonimus, 24 de ani, student
a. Expresia feţelor, costumele, improvizaţia
b. Lipsa muzicii sau a unei coloane sonore.
c. Scena cu corabia şi moartea.
d. Nume: Ionin, în japoneză: "cei patru"

2.
a.Expresivitatea actorilor.
c. "Cine iubeşte şi lasă"

3. Ionescu Adriana, studentă
a.Scenariul şi actorii. Interacţiunea cu publicul
b. Spaţiul mic. Costumele improvizate.
c.Momentul rochiei de mireasă; Cântecul "Cine iubeşte şi lasă"


4.Valeria Georgescu, 77 de ani, inginer
a. ideea şi mişcare; "Un tramvai numit Popescu", efortul creativ al actorilor
b.Prea mult erotism, care nu cred că a servit poeziei; Onirismul l-am perceput prea lacrimogen în viziunea voastră
c.Mariana Marin. De ce? Greu de exprimat... Încerc. Pentru că poeta şi-a asumat moartea cu disperare şi bucurie în acelaşi timp.

5.
a.Condiţia fizică a actorilor. Imaginile create şi starea actorilor.
b.Aşteptările de la public.
c.Cădera în mormânt. Naşterea.
d.Mi-ar plăcea să-l mai văd o dată.

6.
a. Implicarea spectatorilor; Faptul că actorii au fost foarte convingători; Timpul alocat este potrivit
b.Faptul că una sau două persoane au plecat (chiar n-am înţeles de ce)
c.Cred că momentul Angela Marinescu; probabil datporită versurilor. Dar emoţionante au fost toate momentele
d. Aş mai veni cel puţin o dată (vă rog să mă anunţaţi pe mail); Mi-ar plăcea  să văd o comedie (contemporană sau nu, contează mai puţin). După o zi de muncă, prinde bine o oră de zâmbet.

7.
a.Dezinvoltura de care au dat dovadă toţi actorii.
c.Gravida. Masca.

8.
a.Mireasa cu mască. Băiatul pune masca la fete. Costume. Mişcarea actorilor.
b.Zgomotul care e făcut de la un scaun.

9.
a. Ideea.
b.Sunt prea mulţi poeţi abordaţi pentru un singur spectacol. Momentele se succed prea repede şi asta face ca interpretarea actorilor să pară nenaturale. Trecerea asta bruscă face inutilă orice trăire autentică, anterioară sau ulterioară.

10. Vlad, 24 de ani, ocupaţie: ha!
a. Este foarte diferit.
c. Câmd Sandra mergea cu spatele pe scaune.
d. Nu cred că ora este bine aleasă.

11.
a. Interpretarea actorilor, excepţională. Trec de la o stare la alta f. repede şi bine.
c. Tot.

12.
a. Că este nou de fiecare dată şi energia nu descreşte.
b. Publicul (pentru că au plecat)
c.... iar m-a speriat mireasa
d. Nu am

13.
a. Energia; Concepţia regizorală; pasiunea cu care s-a jucat
b.Unele momente sunt neclare, poate prea multe metafore; Poziţia scaunelor; Lumina prea puternică
c.High fidelity - bine jucat

POEZISELE - 7 dintr-o lovitură! (varianta regizorului)

8 octombrie 2012, ora 18. Multe mi s-au părut dezamăgitoare la această reprezentaţie:

În primul rând, cu tot tam-tamul de pe Facebook (a se vedea postul anterior), în public nu au fost decât 22 de oameni, numărul incluzându-mă pe mine, pe fotograful nostru şi pe cei doi membri noi ai echipei de actori (îi veţi vedea în proiectul care iese în luna noiembrie).Ştiu că 22 din 30 nu e o tragedie, dar noi NU am mediatizat evenimentul cu afişe prin facultăţile de Litere şi Arte tocmai pentru că ne-am speriat de numărul mare de doritori de pe Facebook şi ne-am temut că vom fi puşi în situaţia de a trimite unii spectatori nevinovaţi acasă...

În al doilea rând, Ioan Es. Pop nu a venit la spectacol, deşi a promis... Şi sunt dezamăgită că din toată lista de 14 poeţi, dintre care 12 sunt în viaţă, iar vreo 8 chiar locuiesc în Bucureşti, nu au fost curioşi să vadă ce am făcut cu textul lor decât Paul Vinicius şi Floarea Ţuţuianu...

În al treilea (şi cel mai important) rând, energia spectacolului a fost foarte jos. Nu ştiu de ce... De data asta am repetat, şi încă două zile la rând... Deşi eu simt că spectacolul deja a ajuns la un punct unde nu mai e nevoie nici măcar de discuţiile de după - doar de un şnur înainte şi să-şi citească fiecare actor, individual, textele Cuvintele din texte iarăşi au sărit şi s-au împotrivit pr ici pe colo... Bine că nu au fost poeţii în sală să ne linşeze - nu s-a întâmpat ceva grav, dar poeţii sigur ar fi perceput uitarea sau înlocuirea vreunui cuvânt drept masacru.

Cred că cel mai bun moment din spectacol a fost "Sfântul Francisc şi Clara" (Floarea Ţuţuianu), deşi nu sunt sigură. Pe mine m-a fascinat, pentru că priveam momentul cumva din spate şi vedeam, totuşi, faţa celor doi condamnaţi la nemişcare eternă încercând să se atingă într-un dureros sărut. Cred că am filmat, poate vă voi arăta momentul (numai să nu mă fi furat pesiajul).

V-am spus că de data asta au plecat vreo... nici nu ştiu câţi spectatori: după primele 5 secunde (!jur!) a plecat o doamnă, arăta foarte speriată. Apoi au mai plecat doi (egal trei), apoi au mai venit patru (trei cu patru egal şapte), din care au plecat doi (şapte minus doi egal cinci), apoi a mai plecat o domnişoară (pe la un sfert), dar s-a întors aproape de final (asta cum o calculez?). Vreo 5 spectatori au plecat, deci. Decădem, nu? Ah, decadenţa!:)

Mi-a fost cam frică de discuţia cu publicul de după, dar, spre surprinderea mea, mi-am dat seama că publicul a fost încântat... Spre surprinderea mea şi mai mare, la obişnuita noastră discuţie de după, mi-am dat seama că majoritatea actorilor mei erau mulţumiţi. Ne-am şi certat pe tema asta. Hm.

În chip straniu, publicul multe nu a spus pe gură, însă din pix a notat mult. Dar asta într-un episod următor...Eu iar am vorbit prea mult către el...

Şi în al patrulea rând, sunt nemulţumită de mine pentru că iar am uitat să dau sarcină nouă actorilor (e a doua oară!), şi pentru că,  încercând să recreez atmosfera celei de-a doua reprezentaţii (sau a treia?), am pus scaunele în mijloc, creând un fel de culoar în cruce (de fapt, am încercat să fac o cruce din scaune, dar mi-a ieşit invers). Şi mi-am dat seama că nu contează cum sunt dispuse scaunele, ceea ce a contat atunci a fost tema: să comunice deschis, direct şi sincer cu spectatorii pe tot parcursul spectacolului. Oare de ce nu înţeleg actorii să facă asta de la sine??? Nu e clar că teatrul e comunicare şi numai aşa funcţionează?? Oricum, data viitoare revin la obiceiul de a lăsa publicul să îşi pună scaunul unde doreşte...

Altceva ce să vă mai spun: a fost să ne înregistreze şi să îmi ia interviu radio România Actualităţi, au spus că difuzează materialul lunea viitoare, adică în 22 octombrie. Sper să ne dea şi nouă fişierul, să îl puteţi asculta pe blog.

Una peste alta, eu nu am fost mulţumită de spectacol, dar nici n-a fost o reprezentaţie de să-mi vină să mă arunc sub metrou. Să vedem cum va fi a 8-a oară... Ce mi se pare destul de interesant este că am impresia că deja m-am jucat cu scaunele cum am putut, am discutat cu publicul tot ce se putea discuta, am dat câte interviuri la radio şi TV era posibil omenşte să dau, actorii au făcut toate greşelile care se puteau face, au corectat tot ce se putea corecta, toate momentele din spectacol şi-au avut suişurile şi coborâşurile şi toate micile accidente posibile şi imposibile s-au întâmplat... Mă întreb ce mai poate fi?

Poezisele pe Facebook

Azi jucăm POEZISELE şi, la evenimentul creat pe Facebook, 37 de oameni s-au declarat "going", iar 54 au spus că "maybe"... Mă întreb ce m-aş face dacă situaţia ar fi chiar aşa, spectacolul fiind conceput pentru 30 de scaune... Hai, că data trecută au intrat 35, cu puţin efort cred că încap şi 40... În fine, sunt extrem de curioasă ce va fi diseară. I'll keep you posted...

PS. Pe lista invitaţilor de azi se află şi Ioan Es. Pop...

LATER EDIT: Au fost doar 22! De ce or da oamenii "attending" dacă nu au de gând să meargă? Ok, nu există pe Facebook un buton care să spună "simpatizez cu voi, chiar dacă sunt pe Lună chiar acum şi nu pot ajunge". Nici măcar nu poţi comenta ceva dacă nu dai "attending" sau "maybe", ceea ce e foarte nasol, d-le Zuckerberg!
Dar, ăsta nu e un motiv să introduceţi în eroare organizatorii unui eveniment cu acces limitat (sala noatră e mică, dialogul cu publicul funcţionează numai pentru acest număr aproximativ)... Şi, apropo, "maybe", în termeni feisbuchişti înseamnă "Nu vin, dar cred că e mişto că faceţi evenimentul ăsta"! Aşa că, data viitoare, încercaţi varianta asta, ok? Ar fi tare bine să am măcar o idee vagă asupra numărului de spectatori, pentru că mi-ar fi tare ruşine să închid câtorva dintre dvs. uşa în nas din lipsă de locuri. Mulţumesc!

Feedback-ul publicului la a 6-a reprezentaţie

Publicul nostru a răspuns în scris la următoarele întrebări:
a. Ce v-a plăcut la experimentul nostru?
b. Ce nu v-a plăcut la experimentul nostru?
c. Care moment v-a impresionat cel mai tare şi de ce?
d. Alte observaţii

Vreau să menţionez că, la fel ca şi data trecută, trei spectatori au părăsit incinta în timpul reprezentaţiei.

1.

a. Mi-a plăcut foarte mult în primul rând ideea de a interpreta aceste poezii în maniera asta inovatoare care conferă atmosfera unui spectacol bine organizat şi apoi continuitatea dintre poezii care creează impresia unei poveşti.
d. Un alt lucru care m-a impresionat într-un mod foarte plăcut a fost felul în care au fost construite poeziile şi anume cp asist la un colaj de poezii, trpieşti cu impresia că urmăreşti un spectacol care are la bază o structură dramatică impecabilă şi o mişcare scenică corespunzătoare.

2.
a. Ideea ca publicul să se aşeze aşa cum doreşte.
b. Lipsa unui fir epic, dar şi acesta, interesant
c. Cel în care fata vopsită în alb a început să vorbească.
d. Felicitări!

3.
a. Poeziile alese, talentul tinerilor, inspiraţia întregii opere
b. Alternanţa mult prea rapidă a poeziilor.
c. Ultimul moment pentru că mi-a atins cel mai mult latura sentimentală.

4.
a.Totul de la aranjarea decorului până la jocul actorilor.
c. Nu ştiu ce să spun... tot spectacolul este bun, toate momentele au fost speciale

5. Ionuţ, 25 de ani, programator
a. Colajul dintre poezie şi teatru. Şi muzică. Spontaneitatea
b. Am lăsat ultima secţiune aceasta, ptr că nu am găsit nimic.
c.În primele 5 minute când nu ştiam la ce să mă aştept, şi una din domnişoare a început să recite o poezie cu o voce crescendo, moment ce mi-a dat fiori.
d. Actori tineri şi frumoşi.

6.
a. Viziunea şi modul de punere în scenă a poeziilor.

7.
a. Nu am ştiut că este un experiment, dar a fost intens, momente şi imagini - abstracte, exact ca-n poezie, cu imagini auditive, vizuale, adică totul părea scos din mintea mea.
b. Încă nu-mi dau seama.
c. Foarte mult m-a năucit mireasa. Face parte dintr-un coşmar. Cu faţa la spate. În rest, actorii au creat armonie şi a fost special.
d. Actriţa cu părul lung este genială! Felicitări tuturor pentru munca şi pentru rezultatul superb! Felicitări

8.
a. Expresivitate lirică (colaj versuri. Expresivitate corporală şi scenică nebănuită. Capacitatea de descifrare dramatică. Improvizaţie?!? Extraordinar!
c. Ioan S Pop

9.
a.Că a fost o abordare neobişnuită a poeziilor, pe care, fără intonaţia şi gesturile actorilor, le-aş fi citit în altă voce.
b. Nu mă pricep destul la arta teatrală sau poezie, ca să pot să comentez mai inteligent, decât că n-am înţeles toate interpretările.
c. Cel despre o corabie şi cel despre familie şi cel cu "fidelity" etc... mai multe.
d. Mie mi-a plăcut de "Hamlet" (îmi pare rău că nu ştiu cum te cheamă), îmi pare că s-a dedicat mai mult.

10.
a. Varietatea modurilor de exprimare
b. prea multe texte triste
c. Piticii din paharul cu apă.
d. Puţin cam lung.

11. Mioara, 43 de ani, studentă la actorie
a. Spiritul de echipă, umorul, iubirea pt. poezie, pasiunea. Se vede o bună pregătire fizică şi vocală. LUDICUL
b. Multe din poezii nu le ştiam, aş fi dorit la unele din ele să ştiu şi titlurile lor.
c. Când fata blondă s-a lăsat să cadă de pe scaun, cu spatele, pe braţele colegilor săi.

12.
a. Modul de interpretare a textelor, nivelul de implicare, textele alese, originalitatea.
c. Fiecare moment a avut ceva particular şi a atins diferite zone din punct de vedere emoţional. Nu aş putea să aleg.
d. M-au impresionat dedicarea, implicarea, pasiunea actorilor, s-a jucat "pe viaţă şi pe moarte" sau cel puţin aşa s-a simţit din public.

13.
a. Ideea în sine + cărţile care au fost al cincilea actor.
b. În unele momente a fost plictisitor
c. Cine iubeşte şi lasă

14. (...), 28 de ani, actorie (student)
a. Faptul că spectacolul a fost inedit. Aţi îmbinat poezia cu actoria (spectacolul) într-un mod straniu, dar care captează atenţia. Nu ne-am plictisit
b. Anumite exagerări, care au dat impresia că au fost puse în scenă doar pentru a şoca. !Au fost momentul în care cărţile au fost tratate ca nişte bucăţi de recuzită... rupte, călcate în picioare
c. Momentul cu actriţa vopsită pe faţă. Ioan Es. Pop. Cărtărescu. High Fidelity

15. (...) 18 ani, studentă
a. - faptul că în fiecare moment mă gândeam ce va urma
b.- timpul de desfăşurare, după părerea mea a fost prea mult
c.- ultimul moment, în roche albă şi masca pusă invers

16. (...), 32 de ani, Litere
a. Curajul şi sinceritatea cu care actorii se exprimă, verbal, dar mai ales corporal, în relaţie unii cu alţii şi cu spaţiul, cu publicul.
c. Au fost mai multe, ceea ce în sine înseamnă foarte mult.
d. Un spectacol de o forţă rară.

17. (...), 20 de ani, student
a. Legătura dintre poezii, povestea, ideea, e nou, e ceva ce nu am mai văzut până acum.
b. Uneori nu am înţeles foarte bine trecerile dintre bucăţi, dar asta a lăsat loc interpretărilor personale, dar nu este un punct negativ
c. Plasticitatea mişcărilor, imaginilor, spaţiul, improvizaţia

18. Ancuţa Clim
a.- ideea de dramatizare a poeziilor
-selecţia poeziilor
b.- succesiunea momentelor la început (primele două-trei momente creează o atmosferă sumbră)
-ultima poezie (de fapt, modalitatea de ilustrare a ultimei poezii)
c.- "îngeraşii din pahar"
-poezia Ilenei Mălăncioiu (cu tema păsării tăiate)
d. Sugestii: - utilizarea muzicii, a unei coloane sonore
- mai multă atenţie pentru coregrafie

.19.
a. energia, ceea ce a transmis, condiţia fizică

20.
a. Poeziile au prins viaţă, au fost mult mai puternice prin jocul actoricesc. Actorii au fost foarte buni.
c. Momentul cu viaţa/moartea (fata vopsită în alb)
d. Puţină muzică pe fundal.

21.
a. Atmosfere foarte diferite ce induc diferite stări în spectatori
b. Experimentul cred că funcţionează mai bine dacă are o oră şi nu mai mult
d. Bună selecţie a textelor. Cred că necesită o structură. se poate observa la un moment dat un fir, dar nu este asumat sau dus până la capăt.

Jurnalul echipei de actori despre a 6-a reprezentaţie

Acestea sunt impresiile celor patru actori din spectacolul POEZISELE, culese imediat după spectacol şi discuţia cu publicul. Ele nu sunt neapărat în acord cu părerea regizorului, pe care o puteţi citi aici sau cu părerile publicului, pe care le puteţi citi în postarea următoare.

1. Cum a fost spectacolul de azi faţă de celelalte?

Cristian Rus: "M-am pierdut de la început din cauza aşezării spectatorilor. M-am adunat pe parcurs şi m-am simţit ca pe o plută care plutea frumos pe un râu care curge ba repede, ba uşor. Iubesc ludicul."

Rodica Bunea: "Nu ştiu să fac astfel de comparaţii. Încep să mă simt din ce în ce mai confortabil în spectacol, dar mă enervez înainte că parcă suntem mereu pe fugă şi toate problemele din lume vrem să le rezolvăm cu juma' de oră înainte. A curs spectacolul, nu am simţit că îl trag după mine ca în alte dăţi şi n-am mai gândit în avans."

Anda Saltelechi: "Am avut, ca mereu, probleme de concentrare, dar mi-am revenit pe parcurs. Nu am fost total stăpână pe mine. Mi-am simţit colegii şi am avut încredere în alegerile lor. I-am urmat. Spaţiul a fost ciudat, mult loc în mijloc, am încercat să valorific spaţiul cât am putut."

Sandra Şimon: ""Poema chiuvetei" s-a degradat, nu mă mai pot concentra, iar "Cristian Popescu" a fost varză. Mi s-a părut mult mai lung. Toţi colegii m-au lovit: un pumn în gură, unul în cap etc."

2. Ce am câştigat şi ce am pierdut?

Sandra Şimon: "Am pierdut plăcerea şi încep să nu mai înţeleg personajele pe care le fac. Am câştigat mai multă emoţie şi încredere în mine în relaţie cu publicul... Nu ştiu dacă spectacolul s-a degradat, dar noi am învăţat să improvizăm mai mult, spaţiul în care jucăm şi relaţia cu publicul. Cred că e o idee bună să fim de fiecare dată altfel. Sunt sigură că dacă noi am juca data viitoare cu sala aranjată ca într-un teatru clasic, spectacolul ar ieşi foarte bine pentru că nu ar mai exista stresul gândului: unde mi-e recuzita, unde să fac momentul următor etc. Asta pentru că provocările au fost destul de mari de fiecare dată şi chiar ne-au ajutat în progresul nostru."

Anda Saltelechi: "Nu-mi dau seama ce am câştigat; cred că interacţiunea cu un public diferit de cel până acum, mai tânăr, dar totuşi nu l-am simţit foarte deschis. Sau, poate, mă însel. Nu ştiu. Am câştigat, poate, felul de a mă adapta la un spaţiu nou. Am pierdut ce am câştigat săptămâna trecută la momentul "Angela Marinescu". Şi sunt dezamăgită."

Rodica Bunea: "Pierd din emoţie şi mă simt mai concentrată după jumătatea exerciţiului. Încep să privesc publicul fără frică. Dar nu cred că spectacolul se degradează atât de rău, doar că se pierde din intensitate în anumite momente, depinde foarte mult de seară şi de public şi de starea noastră."

Cristian Rus: "Simt că am câştigat mai mult curaj în a da viaţă personajelor. Simt că nu am creat personaje care sunt "imobile", au viaţă şi reacţionează în funcţie de mine în raport cu colegii, publicul, energia creată. Simt că am pierdut încrederea în unele momente, încrederea în colegi că îşi vor face treaba, din cauza lipsei de repetiţie din săptămâna asta."

3. Publicul din seara asta a fost...

Anda Saltelechi: "Publicul din seara asta a fost tânăr în mare parte şi asta mi-a plăcut. Au avut reacţii diferite, la momente diferite. Simţeam că vor să reacţioneze, dar parcă se reţineau, poate că era de vină spaţiul în care eram, foarte foarte aproape de ei. Cine ştie? Din păcate, nu mereu am reuşit să interacţionez direct cu ei, deşi chiar am încercat."

Sandra Şimon: "Publicul a fost  mai necomunicativ decât dăţile trecute."

Cristian Rus: "Publicul din seara asta a fost darnic, a colaborat în timpul spectacolului şi a transmis energie încurajatoare." 

4. Ce aştepţi în continuare?

Sandra Şimon: "Îmi doresc să fiu complet concentrată în spectacol, să recâştig acea plăcere maximă de a juca fiecare moment şi să fiu mai îndrăzneaţă."

Rodica Bunea: "Îmi doresc să continuăm să căutăm diverse direcţii şi să ne dezvoltăm, dar fără să fim presaţi de timp. Să ne acordăm şansa de a nu ieşi din ceea ce ne-am dorit, cum am făcut şi cu spectacolul acesta care a ieşit din "întâmplare"."

Cristian Rus: "Îmi doresc să improvizez, să descopăr, să mă frământ, muncind pe actorie la alte roluri. Vreau să mă descopăr. Simt că am multe lucruri de spus şi încă nu ştiu cum o să fac, mă refer la asumarea rolurilor până la starea de împlinire."

Anda Saltelechi: "Îmi doresc foarte mult să cunosc mai multe despre meseria mea. Am citit şi mi s-a povestit despre Eleonora Duse. Cred că îmi devine model."

A şasea reprezentaţie (8 octombrie 2012)

Spectacolul acesta a fost înregistrat integral de Radio Bucureşti. Şi a, da, iarăşi ne-au plecat din sală trei spectatori:) Mă gândesc cu satisfacţie că spectatorii noştri sunt mai sinceri decât cei de la TNB, de exemplu: nu le place, ies. Şi la sfârşit ne spun tot ce le-a plăcut şi ce nu le-a plăcut.

De data asta am avut peste 20 de feedback-uri în scris! Din 35 de spectatori (am mai adus scaune - capacitatea sălii e de 30). La fel ca data trecută, nu am aşezat scaune în sală: am cerut spectatorilor la sosire să ia un scaun din stivă şi să îl aşeze unde doresc, urmând ca actorii, aflaţi în altă încăpere şi, deci, nevăzând încă spaţiul de joc creat, să se adapteze la faţa locului. Spectatorii au fost, din nou, drăguţi şi s-au pus în SPIRALĂ, lăsând loc suficient la mijloc pentru actori. De data aceasta înţeleg de ce: în sală erau mulţi studenţi la actorie, de la Spiru Haret (clasa Dana Voicu) şi de la Hyperion (clasa Maia Morgenstern), cărora li s-a recomandat să ne vadă spectacolul:). Nu încercam să fac un joc de cuvinte între "Spiru" şi "spirală", voiam doar să spun că studenţii empatizau cu viitorii lor colegi.

De data asta nu am mai stat să număr chiar aşa greşelile - nici nu au fost atât de multe...  (numesc "greşeli" nu schimbările pe care actorii le fac, ci doar deciziile nefericite, care contrazic spectacolul). M-am obişnuit cu faptul că, de fiecare dată, spectacolul e altul: nu neaparat mai bun sau mai rău, dar altul... (eu rămân, totuşi, cu gândul că a doua reprezentaţie a fost cea mai bună). M-am stresat îngrozitor pentru micile scăpări de text (pentru că microfonul radio-ului înregistra şi ştiam că poeţii ne vor mânca ficaţii pentru fiecare silabă lipsă!). Publicul a fost destul de tăcut. Atent, dar mai tăcut decât la celelalte reprezentaţii. Nu ştiu de ce (poate reiese după ce citesc fişele de feedback - le voi transcrie şi pentru voi, dar în altă postare, aceasta devine deja prea lungă).

A, când am văzut pe domnii de la Radio venind neanunţaţi şi atâtnându-şi cablurile prin sală, m-am intimidat şi AM UITAT să le dau actorilor SARCINA din seara aceea!!

Cel mai bun moment al spectacolului a fost, de departe, "Ioan Es. Pop"!

După spectacol am dat interviu la Radio Bucureşti de faţă cu toţi spectatorii (discuţia publică s-a transformat în interviu, hm - publicul nu a prea apreciat asta, dar eu am cam fost prinsă la mijloc), iar după plecarea publicului, a mai apărut un tânăr reporter cool de la Radio Cultural, căruia i-am mai dat un ditamai interviul. A, şi înainte de spectacol, când mergeam spre sala de spectacol, m-a mai sunat un reporter de la un radio şi am mai dat un interviu de un sfert de ceas la telefon, chiar acolo, pe Şoseaua Ştefan cel mare. De acum jur că nu mă mai stresează niciun reporter şi niciun microfon! Dar nici nu ştiu exact ce am declarat (peste un ceas de declaraţii în ziua resectivă)! Are cineva vreun link?

Ca să nu rămână "imortalizate" numai părerile mele, am decis să dau echipei "extemporal" după fiecare reprezentaţie, înainte de a spune eu ce cred că a fost bine şi ce a fost mai puţin bine. Puteţi citi părerea echipei în postarea următoare.

PS. Căutăm în continuare teatrolog... Anunţul de data trecută (adică ăsta) rămâne valabil.

Căutăm TEATROLOG sau filolog pasionat de teatru

Pentru că, încetul cu încetul, ne îndreptăm către un fel de mini-teatru-laborator pe care vom dori, la un moment dat, să-l legalizăm într-o companie independentă, tare ne-ar prinde bine ajutorul unui om specializat, un fel de secretar literar bine organizat sau chiar un manager de proiect. Ideal ar fi să găsim un student la Teatrologie sau la Litere, pentru ca tot ce face alături de noi să îi fie un fel de practică pentru meserie. Noi nu facem teatru pentru bani, deocamdată vrem să experimentăm, să învăţăm şi să ne descoperim fără a cădea în capcana comercialului şi a şuşelor. Deci, nu avem buget şi, deocamdată, nici nu ne trebuie (dacă vor fi vreodată bani, vom beneficia de ei cu toţii în mod echitabil). Căutăm un om cu aceleaşi idealuri ca ale noastre.

Persoana potrivită trebuie să aibă:
- o pasiune arzătoare pentru teatru
- o minte deschisă pentru experimente
- o cultură teatrală solidă sau cel puţin dorinţa de a învăţa
- pasiune pentru scris şi talent în a învârti cuvintele
- timp liber
- entuziasm robust, viguros
- minte organizată
- altruism şi sinceritate

Sarcini:
-să ţină un jurnal de repetiţii în care să analizeze tot ce vede cu obiectivitate
- să se ocupe de blogul nostru (şi anume acesta, lăsat, bietul, în paragină)
-să observe din afară, să noteze şi să ne spună cum evoluează spectacolele noastre, relaţia noastră cu publicul
-să coordoneze mediatizarea activităţilor grupului şi a spectacolelor, conceperea afişelor, alegerea pozelor pentru promovare, formularea comunicatelor de presă
-să participe la - şi chiar să coordoneze - colocviile grupului despre orientări teatrale, personalităţi teatrale şi spectacolele văzute împreună (avem o videotecă teatrală bogată)
- şi aşa mai departe

Menţionez: căutăm pe cineva care să coordoneze activităţile, nu să le facă neaparat pe toate personal, cu mânuţa dumisale.

Pentru mai multe relaţii, ne găsiţi de marţi până vineri, între orele 10 şi 14, la MNLR (la etaj), iar în fiecare luni (dacă nu anunţăm altceva pe site) ne puteţi vedea spectacolul POEZISELE la ora 18 şi putem sta de vorbă după.

Sau puteţi să-mi scrieţi mie, Crista Bilciu, pe Facebook - sau la xtabilciu@yahoo.com