NOSTALGIA 53 din 17 iunie (actorii)

Cristian Rus 
Nu am mai scris Feedback de ceva timp. De ce? Cred ca am asteptat sa mi se aseze momentul si acum cred ca il am asa cum imi doresc eu sa fie. E uimitor cum te poti juca cu arta intr-un scop educativ. Prin dans eu incerc sa le transmit spectatorilor o emotie, o imagine, un sentiment, o idee, un ceva cu care ei sa plece acasa si de care sa isi aminteasca cu placere. Nu vreau sa povestesc exact ce fac, pentru a pastra misterul, doar voi povestii despre reactiile spectactorilor. La inceput sunt timorati si putin tacuti pentru ca nu stiu la ce sa se astepte, insa pe parcurs ei devin din ce in ce mai interesati, mai implicati si mai contrariati. Este greu sa poti descifra un moment de dans insa este usor sa empatizezi. Asta caut eu sa realizez si sper ca am reusit. Este fascinant sa ti un dialog, direct prin personaj, cu publicul si sa aflii exact ce gandesc , ce simt si ce au inteles. Baa chiar au sansa sa se lamureasca si sa plece acasa cu o tema de gandire mult mai bine inchegata.

Raluca Zlatanov 
deja se pare ca avem spectator care vin constant deja, impreuna cu prieteni noi. Au fost multi la Garoafa, asteptand sa ne jucam si sa le ghicesc. Mi se pare ca publlicul s-a mai selectat si vin personae care iau in serios ceea ce se intampla in fata lor, cu ajutorul lor si implicarea lor. Si cand vorbesc de seriozitate ma gandesc la prudenta pe care o manifesta cand nu iindraznesc sa greseasca spunand litere care i-ar periclita viata lui Zizi
 e joc, dar e serios,apoi e din nou joc- "sa-ti ghicesc ochi albastri!" si din nou serios pentru ca fiecare asteapta ceva de viitor din palma sa....

Simon Sandra
 O fost asa de fain luni la Nostalgia53...ioooi... Ma intrebam daca o sa fie spectatori,daca nu m-am indepartat oarecum de personaj si de spectacolul in sine in vacanta pe care am avut-o (o saptamana acasa la Maramu"). Nicidecum. Am venit cu o energie foarte buna desi dormisem pe tren 2 ore din 14 (CFR nu gluma). Prima reprezentatie de la Ruletistul a fost delicioasa.Nu mi s-a mai intamplat sa rad cu lacrimi de multa vreme...ei acum da. Nu va spun motivul pentru ca publicul a intrat in joc si nu cred ca a fost deranjat de greselile pe care le-am facut. Au ras cu noi,s-au distrat si au intrat in joc.A doua reprezentatie a fost mai buna,energia crescand pana la a 4-a cand spectatorii se relaxasera si au fost mult mai comunicativi.Daca nu era tarziu jucam de 6 ori,nu de 4.Ma bucura faptul ca ni se apreciaza efortul si oamenii,chiar si "devoratorii" de teatru pleaca acasa cu gandul la noi,la ceea ce am realizat noi. Multumim.

Cristina Pleşa 
Am ramas impresionata de numrul de spectatori, in ciuda temperaturilor ff ridicate, care mi-au generat un disconfort termic-eram traspirata de la efort si spatiu care nu era foasrte aerisit (si spectatorii erau traspirati-o doamna a si iesit din acest motiv)... In rest,-m-am simtit bine... Si mie mi s-a intamplat sa revina oameni care au mai vazut momentul meu... erau foarte multi care trageu cu ochiul si incercau chiar sa inlature paravanele pt a urmari momentul..apoi intratu cum se cuvine-pe usa... pt a urmari pe indelete si pe de-a-ntregul... am fost "ürmarit" pt poze... si chiar mi s-a cerut si un autograf: "dupa cate ai facut, te rog macar atat sa-mi dai, un autograf"(probabil se referea la nr de reprezentatii)... FRumos a fost cum , la finalul spectacolului, cnd strangeam decorul, o doamna din public incepuse sa povesteasca unui domn juns probabil mmai tarziu depsre cele vazute, aratandu-se foarte incantata... apoi am sters, aranjat, adunat totul.... si m-am indreptat pe jos spre casa... Visul se terminase...

Mihai Marin 
Cu fiecare spectacol descopar noi valente ale lui Emil Popescu si-ti multumesc mult Crista ca ma ajuti in sensul asta si ma bucur tare ca nu am oprim 'stagiunea'. Acum arhitectul a dezvoltat si cateva ticuri firesti (cand se enerveaza isi aranjeaza mai bine ochelarii sau cand e rusinat isi aduce aminte de bretelele prea scurte si isi trage de pantaloni in jos) pe care pana acum nu le-am vazut sau simtit si, intr-adevar, se potriveste mult mai bine ritmul un pic mai rapid pe care l-ai sugerat la repetitii. Si eu am fost surprins de numarul mare de spectatori, la prima reprezentatie au fost cam 30, stateau in picioare sau sus pe scari, jucam la proriu printre ei, iar 'arhitectul' a mers bine. A doua reprezentatie a fost de-a dreptul minunata, in ciuda faptului ca din greseala am rupt pantalonul din partea dreapta a scenei, ceea ce se pare ca a facut deliciu publicului, am 'reparat' imediat dupa discursul functiei fundamentale a masinii, atunci cand o ia 'intr-o parte' cu mintea Emil Popescu. Dupa discurs am luat, nebun-contemplativ, panza de jos si mi-am asezat-o ca pe-o pelerina si am iesit din scena plecand la razboi strigand: Exprima-te masina!! Din pacate a treia reprezentatie nu s-a mai legat la fel de bine, din diferite motive. Publicul a fost foarte receptiv, am avut reactii foarte frumoase, au venit sa stea de vorba cu noi, care citisera Nostalgia spuneau incantati ca nu-si imaginau ca ar fi putut pusa in scena asa de bine, iar cativa care nu au citit cartea (printre care si taica-miu) s-au convins ca merita citita. Ar mai fi multe de spus, dar restul in episodul de maine...