Aceleaşi întrebări, pe care nu le mai repet. O discuţie lungă, şi mai sinceră. Numai trei feedback-uri în scris. 1. a. Deşi textele alese nu mi-au plăcut (şi pe unele recunosc că nu le-am înţeles) vizual momentele m-au impresionat. Mi-a plăcut foarte mult expresivitatea actorilor. b. Nu am putut fi atentă la text în câteva momente
2. Vlad a. Curajul de a vă expune b. Curajul! Bravo! c. Sunt foarte multe! d. Sunt foarte multe lucruri frumoase!
3. a. Libertatea b. După cum a mai spus cineva, poate găseşti o modalitate de a comunica numele autorilor fără să intervii, nu e foarte deranjant, dar taie cumva momentele
Spicuiesc câteva păreri din public (din păcate nu reţin niciodată prea multe păreri din cauza adrenalinei de după show, de asta rog oamenii să dea şi în scris ceea ce au de spus). - E un spectacol bun pentru liceeni, să se familiarizeze cu poezia contemporană românească, să nu creadă că e ceva ilizibil şi plictisitor - Au fost momente de tensiune şi emoţie bine conturate - Primul exerciţiu e neconvingător, începe prea brusc, prea din civilie (notă: e vorba despre un exerciţiu preluat de la Grotowski via Eugenio Barba) - Să nu mai spun numele poeţilor la trecerea dintre momente - Uneori nu se prea potriveşte textul cu mişcarea - Spectacolul are o mare încărcătură emoţională - Finalul e prea poetic (notă: este vorbă despre momentul Cristian Popescu). E ca şi cum ai turna miere peste zahăr - E un spectacol bun pentru studenţii la actorie, ca să vadă ce se poate face cu o poezie
Pentru că, după câteva zile uităm ce s-a întâmplat la spectacol, le-am dat actorilor extemporal imediat ce publicul a ieşit din sală:
1. Cum a fost spectacolul?
2.Ce am câştigat?
3. Ce am pierdut?
Sandra Şimon: "1. Eu personal m-am simţit mai bine decât la al 3-lea spectacol, mi s-a părut mai legat, mai scurt. La "Poema chiuvetei" nu m-am mai simţit atât de concentrată şi mi se pare că a ieşit mai "prost" decât la celelalte spectacole. Momentul "Ioan Es. Pop" mi s-a părut luuuung. 2. Mă bucur că am văzut spectacolul filmat înainte. Mi-am dat seama cât de frumos e." Rodica Bunea: 1. A avut urcuşuri şi coborâşuri, fireşte. Nu am avut prea multe emoţii, dar simţeam că publicul nu rezonează şi e uşor ostil. La final mi-am dat seama că nu a fost în totalitate aşa şi că doar au fost câţiva spectatori contrariaţi care au şi plecat. 2. Puterea de a merge până la capăt, deşi mă pierd uşor când nu simt publicul. 3. Am pierdut concentrarea în rare momente. Anda Saltelechi: În seara asta m-am simţit mai bine, mai conştientă de ce am făcut. AM avut emoţii foarte mari, dar am avut, în acelaşi timp, momente de relaxare. Am făcut pauze foarte mari la "Angela Marinescu". Astăzi înainte de spectacol am avut blocaj la textul acesta. Eram înspăimântată de moment. Aşa că mi-am luat timp înainte să scot orice cuvânt pe gură... Ciudat exerciţiu de actorie. Când se termină sunt foarte obosită. Am fost mai curajoasă de data asta, mi-am luat mai multe riscuri. Nu fiecare s-a terminat cu bine. dar am încercat şi o să mai încerc.
(voi pune şi celelalte păreri numai să am timp)
După părerea mea, acesta a fost cea mai proastă reprezentaţie din toate cele cinci de până acum. Niciodată nu am văzut actorii luând atât de multe decizii neinspirate în aceeaşi seară... Dar nu dezvolt ideea asta, nu e chiar atât de grav, face parte din procesul de laborator...
Voi pune, pe rând, toate momentele din spectacol, dar, deocamdată, iată-l pe primul:
Este filmat la a doua reprezentaţie, cea din 13 septembrie 2012, ora 18:00. Nu e o filmare prea grozavă, din cauza aparatului şi a amplasării mele păguboase în sală. Dar tot vă puteţi face o idee despre ce facem noi acolo...
PS. Următoarea reprezentaţie va fi mâine, 28 septembrie 2012, la aceeaşi oră 18.
A fost a doua oară când d-na Dora Ivanciuc a venit să lucreze cu actorii echipei. De acum încolo va veni în fiecare marţi şi joi, de la ora 10.
Anda Saltelechi: "Am lucrat cu memoria simţurilor şi mi-a plăcut foarte mult. De exemplu, am avut un pahar, am studiat cum e să ai paharul în mână, să bei din el. Apoi am repetat tot procesul, însă fără pahar. Mi-a plăcut foarte mult să umblu la detaliu. Nu e prima dată când lucrez în felul ăsta, însă acum am făcut-o mai conştient, mai cu tot corpul meu."
Rodica: "Mi-am dat seama că eu nu-mi conştientizez corpul în toate momentele şi cum aş putea să-l folosesc pentru a fi mai expresiv. Cred că, de fapt, am greşit mult până acum că nu i-am acordat importanţa necesară. Nu am realizat asta acum neaparat, doar că sunt din ce în ce mai conştientă."
A fost o reprezentaţie cu un spectator unic: dl. Silviu Purcărete.
Când a venit, l-am rugat pe dl. Purcărete să îşi pună scaunul unde doreşte dumnealui, urmând ca actorii să se orienteze în funcţie de asta. M-am întrebat dacă îi va încurca faptul că acum au toată sala la dispoziţie, dacă o vor putea umple...
În continuare a doua reprezentaţie a noastră (cea din 13 septembrie, filmată) a fost cea mai bună. Ca impresie generală, pentru că de fiecare dată sunt momente care sunt mai sus sau ma jos, unele mai bune decât cele din data de 13... Cristi Rus a avut un moment extraordinar cu Nichita Danilov (cea mai bună reprezentaţie a bucăţii). Sunt curioasă dacă e o evoluţie naturalăsau l-a inspirat dl. Purcărete... Bravo, Cristi!
Sandra Şimon: "Am fost foarte impresionată de venirea d-lui Purcărete. E ca şi cum a venit Muntele la mahomed. Nu credeam că voi ajunge să joc într-un spectacol urmărit de dumnealui."
Rodica Bunea: "Nu am avut atâtea emoţii pe cât aş fi crezut că o să am. A trebuit din nou să adaptăm toate momentele în funcţie de locul în care voia să stea domnul Purcărete şi de multe ori nu am avut alegerile cele mai inspirate. În schimb, e un sentiment diferit când joci pentru un om faţă de atunci când joci pentru mai mulţi. Totul era intim, pauzele erau lungi şi mie mi se păreau adevărate, deşi nu prea mai exista ritm. Era timpul nostru. Discuţia de după m-a făcut să înţeleg că el este un om sincer şi că nu se poartă cu mănuşi."
Anda Saltelechi:"Am auzit de la dl. Purcărete, pentru prima dată, o părere obiectivă despre exerciţiul nostru "Poezisele". Am avut emoţii, era unicul nostru spectator în după-amiaza de duminică. După ce s-a încheiat exerciţiul, am stat de vorbă. A spus că a urmărit greu textele. Iar asta a născut în mine îndoieli despre exerciţiul nostru. Dar îndoieli în sens bun. Data viitoare voi fi mai conştientă de misiunea mea, şi anume, că spun pe gură textele unor oameni care trăiesc, care pot fi în sală; asta mă sperie, dar mă şi încântă."
Am uitat să spun că în ceea ce priveşte relaţia text-teatru, pe dl. Purcărete l-a impresionat cel mai mult momentul Floarea Ţuţuianu, cu Sf. Francisc şi Clara.
Discuţia cu publicul a fost mai lungă şi mai sinceră (s-au făcut, în urma încurajărilor, şi observaţii negative) şi, probabil de aceea nu au fost atât de multe feed-back-uri scrise. Am întrebat dacă e prea lung şi atunci n s-a vorbit despre lungimea spectacolului: poate am putea scoate unele momente (dar care?) şi o domnişoară a considerat că e prea multă sexualitate în unele momente. a. Ce v-a plăcut la experimentul nostru? b. Ce nu v-a plăcut la experimentul nostru? c. Care moment v-a impresionat cel mai tare şi de ce? d. Alte observaţii. Răspunsurile:
1. (Radu, 28 ani)
a. autorii, interpretarea
b. uneori lipsa de naturaleţe
c. Cristian Popescu - a fost cel mai natural, am simţit ceva din vocea autorului
d. -
2.
a. Modul în care aţi folosit textele, ideile de reprezentaţie
b. Prea multă sexualitate. Puţin lung.
c. Cel cu bulgări de zăpadă. Este gingaş şi este reprezentat într-un mod plăcut.
d. -
3.
a. Decorul improvizat, jocul actorilor, interacţiunea cu publicul, partea "muzicală" a textelor
b. Dozajul textelor, repetiţia unor porţiuni
c. Momentul Danilov deoarece a fost cel mai intens jucat
d. Selecţia unui număr mai mic de autori
4. (Cristina, 20 de ani, studentă)
a. Privirile şi gesturile în interpretări
b. Momentele sexuale puţin exagerate.
c. Fiecare moment a fost special pentru că a avut un impact în interpretarea acestora.
d. Mult optimism pe viitor.
De data aceasta sala muzeului a fost împărţită (tot cu câteva minute înainte de venirea publicului) în patru spaţii de joc inegale (am aranjat scaunele publicului într-un fel de cruce). În plus, actorii au primit o supratemă: să comunice real cu spectatorii. La fiecare moment, fiecare dintre actori îşi alegea un spectator din sală.
În sfârşit a fost rândul momentului Ion Mureşan să strălucească...
Sandra Şimon: "Este foarte greu să faci un spectacol să fie de fiecare dată altfel. E ca o improvizaţie. La al treilea spectacol ni s-a dat o temă legată de comunicarea cu publicul, temă care m-a bulversat puţin, m-a emoţionat şi m-a panicat oarecum." Cred că tot ce a ieşit a fost cumva din disperare, dar mi-a plăcut faptul că publicul a fost foarte receptiv şi comunicativ."
Am folosit aceleaşi formulare, cu aceleaşi întrebări, dar nu le-am mai pus pe scaune, ci la ieşire. Eram curioasă dacă vom avea mai puţine păreri sau mai multe decât atunci când le-am lăsat pe scaunele spectatorilor. Vă reamintesc întrebările: a. Ce v-a plăcut la experimentul nostru? b. Ce nu v-a plăcut la experimentul nostru? c. Care moment v-a impresionat cel mai tare şi de ce? d. Alte observaţii.
Răspunsurile: 1. a. E un melanj foarte frumos. Curge frumos şi se împleteşte cu sala, cu publicul, mai ales cu sufletul publicului. b. nu-mi vine nimic în cap c. au fost puncte mai înalte decât altele - ca emoţie, ca vibraţie... Se întîmplă în orice spectacol asta... Iubesc poezia, mai ales cea bine simţită, aşa că nu ştiu să spun care din ele. Felicitări! d. prefer să vă observ în continuare...
** 2. a. Deconstructivismul şi posibilitatea de a vedea ca fragmente fiecare parte. b. Lungimea. c. Poema chiuvetei. d. Succes!
** 3. a. coordonarea actorilor b. - c. partea în care a intrat mireasa cu masca pusă la spate. intens şi expresiv momentul! d. Mult succes!
** 4. a. Totul. b. Sunt persoane care cred că a durat mult, eu însă nu cred. c. Finalul, un moment intens şi pătrunzător. d. Baftă!
** 5. a. Mi-a plăcut tot, actorii m-au impresionat, textele sunt foarte bune, plin de momente intense, care au venit val după val. Imprevizibil. b. Unii zic că ar fi durat prea mult. Poate ceasul aşa spune, dar eu aş fi putut să îi văd pe actori încă 2 ore. c. Momentul Cristian Popescu, foarte intens. d.1. Cred că, într-adevăr, e mult mai interesant dacă spectatorul ştie textele. d.2. Au fost momente când, ca spectator, am simţit nevoia să mă implic, să mă amestec (fizic) printre actori. ** 6. a. Fiziologic. Firesc. Spontan. Surprinzător. b. Un spaţiu de desfăşurare mai egal. c. "Omul de zăpadă" "Naşterea" d. Succes!
** 7. a.Totul. b.Prea lung c.beţivul d.-
** 8. a. Cursivitatea replicilor b. Câteva (neinteligibil) exagerate c. Multe d. See you next time!!
Feedback-uri de pe Facebook: Am văzut(de loc întâmplător) şi primul şi al doilea spectacol "poezise".Mi s-a părut că am asistat la un spectacol(concert) de "Free Jezz".Fiecare actor(interpret),una sufleteşte cu intrumentul său (talentul),în timpul executarii melodiei,si-a făcut numărul personal.Ştiu emoţiile "ale lu' 4+1 au fost similare şi deopotrivă.Dar...a fost încântător şi prin naturaleţea şi spontaneitatea actorilor de a improviza gesturi(vezi aruncarea hainelor...),cooptarea publicului la îtinderea "plcentei" ş.a.m.d.p.Da spectacol de "experimen"(deci cam la alibi). Da aşa ceva în Belgia,Austria,la Londra s.a. se întâmplă de ani buni.Aşa şi ???În acest teritoriu,peisaj asemenea spectacole sunt dese dar ,Doamne cât de ...proaste.Felicitări în "bloc". Inadvertenţele le va reproşa Hrista celor patru. Pe curând. (Adrian Gavrilă)
Din "Ziarul de duminică", 15 sept 2012:
Să ne recitim/ recităm contemporanii!
Muzeul Naţional al Literaturii Române din Bucureşti i-a invitat vineri, 7 septembrie, pe amatorii de literatură la un spectacol original, intitulat Poezisele (foto 2). E vorba despre un exerciţiu teatral brodat de către actorii Anda Saltelechi, Cristian Rus, Rodica Bunea, Sandra Şimon şi regizat de Crista Bilciu, pe texte de Mariana Marin, Nichita Danilov, Angela Marinescu, Mircea Cărtărescu, Paul Vinicius, Ileana Mălăncioiu, Ion Mureşan, Florin Iaru, Traian T. Coşovei, Emil Brumaru, Ioan Es. Pop, Floarea Ţuţuianu, Cristian Popescu. Selecţia, menită să ne readucă în memorie momente esenţiale ale liricii româneşti a ultimelor decade, a beneficiat de o punere în scenă inspirat dozată, de un puternic impact emoţional. (Daniel Nicolescu)
Astăzi am stabilit data următoarei noastre reprezentaţii cu public: JOI, 13 septembrie 2012, ora 18:00, la acelaşi Muzeu al Literaturii Române.
Se spune că a doua reprezentaţie iese prost... (jur că am învăţat asta şi la şcoală!)... Dar noi nu credem în superstiţii. E posibil să fim mai relaxaţi pentru că ne-a ieşit "premiera"... O fi bine sau rău? Veniţi să vedeţi...
12. Mircea Ivănescu mopete şi timpul pierdut
mopete a lipsit multă vreme de acasă
şi într-o dimineaţă s-a întors, să-şi vadă pisica –
era o dimineaţă cu soare. în curte, frica
lui mopete de locul acesta se strânsese, retrasă,
lângă florile pălite de vară din brazdă la soare –
avea acum chipul pisicii, şi îl privea/ pe mopete cu ochi impasibili, şi abia
decoloraţi de lumina cu străvezimi autumnale.
mopete, oprit o clipă să o privească,
o simţea, pe pisică, foarte străină. ar fi vrut
să intre repede în casă. o nefirească
ameţeală îl legăna pe trepte, înspre pisică, înapoi.
până la urmă, pisica a plecat, cu mersul greoi
al plictiselii. se vedea că-i este urât
13. Floarea Ţuţuianu
Pentru că nu am găsit textul pe internet să pun link, iată-l: Sfântul Francisc şi Clara
Cu câteva zile înaintea "premierei" mi-a părut rău că m-am apucat de proiect. Nu ştiam dacă am construit ceva interesant sau, dimpotrivă, teatru mort - nu aveam niciun punct de reper. Cert e că ne-am abătut foarte tare de la ceea ce ne propusesem atunci când încă nu eram conştienţi că trebuia să facem ceva care să menţină treaz interesul a aproximativ 30 de perechi de ochi vreme de o oră- o oră şi jumătate. Ne-am abătut pentru că nu am mai avut timp şi linişte interioară să citim şi să discutăm teorii teatrale, să ne uităm la spectacolele altora, să ne jucăm. Ne-am concentrat asupra "premierei", am vrut să ne salvăm pieile. Şi asta nu cred că a fost bine...
Publicul a reacţionat foarte bine la ceea ce a văzut... Ne-a aplaudat... Grotowski spune că publicul trebuie să fie deranjat de ceea ce vede şi în niciun caz să aplaude...
Pe măsură ce spectacolul înainta, simţeam crescând o energie bună... Totuşi, mi-ar plăcea ca un om de teatru avizat să ne spună dacă experimentăm într-o direcţie bună sau nu...
M-a impresionat cât de bine au ieşit momentele: "Poema chiuvetei", de Cărtărescu şi "Aer cu diamante", de Florin Iaru. A fost un salt foarte mare de la repetiţia făcută cu o zi înainte...
7 septembrie 2012 Înainte de începerea spectacolului, am lăsat pe fiecare scaun al spectatorilor un formular cu 4 întrebări:
1. Ce v-a plăcut la experimentul nostru? 2. Ce nu v-a plăcut la experimentul nostru? 3. Care moment v-a impresionat cel mai tare şi de ce? 4. Alte observaţii.
Ne-am temut că oamenii nu vor fi deschişi unui dialog direct, oral, aşa că am vrut să le dăm şansa să ne spună părerile lor (mai ales pe cele negative) în scris. Multă lume, însă, a participat la discuţie, mai ales cei doi poeţi pe ale căror texte am lucrat: Paul Vinicius şi Floarea Ţuţuianu. N-am avut inspiraţia să înregistrăm dialogul dintre echipa noastră şi public - promit să nu se mai întâmple. Dar iată ce au scris oamenii pe formulare:
1.
1. Senzaţiile pe care le-am trăit. Totul a fost foarte viu, cred că datorită faptului că ideile încă mai rezonau în mintea actorilor, erau proaspete.
2. Faptul că nu cunoşteam textele, şi unele idei au trecut prea repede şi nu am apucat să înţeleg.
3. Momentul cu ospiciul, foarte intens.
4. M-ar fi bucurat dacă aş fi avut poeziile în faţă.
***
2.
1.-folosirea la maximum a corporalităţii actorilor şi a energiilor
-legarea momentelor
2. alegerea textului din Cărtărescu, a devenit un loc comun, deşi interpretarea a fost foarte bună
3. momentul Angela Marinescu
-dozarea tensiunii în punctele cheie ale spectacolului, mai ales finalul din Cristian Popescu
4. mi-au plăcut foarte mult selecţia poeţilor şi îmbinarea/înlănţuirea poeziilor
***
3.
1. Produsul finit!
2. Nimic.
3. Ultimul. De aia!
4. No comment!
***
4.
1.- a fost un spectacol de poezie inedit, total diferit de ce am văzut până în prezent
-poezia a fost dusă într-o cu totul altă dimensiune. Crearea de imagini a poeziilor m-a făcut să înţeleg poezia cu totul altfel
2. -
3. -sfârşitul a fost creat atât de bine încât dacă aveam nelămuriri, la sfârşit tot spectacolul a fost elucidat. Toate momentele au avut un farmec aparte, tot spectacolul rămânându-mi în minte mult timp după finalul acestuia
4.-
***
5.
1. Totul, de la actorii foarte talentaţi şi dedicaţi, până la modul în care s-a folosit recuzita sărăcăcioasă. Aţi avut o abordare originală, spectaculoasă, creativă. BRAVO!
2. Cadrul restrâns în care s-a desfăşurat evenimentul şi lipsa promovării.
3. Scenele uşor sinistre.
4.-
***
6.
1. Viu şi imprevizibil!
2. Că nu aţi experimentat şi în alte spaţii.
3. Ioan Es Pop şi Florin Iaru. Aţi dat frâu liber imaginaţiei, v-aţi dus departe, departe.
4. Felicitări echipei, aţi făcut o treabă minunată.
***
7.
1. Nu mi-am închipuit că poezia poate fi spusă şi astfel.
2. Poate Ileana Mălăncioiu ar trebui încă lucrată.
3. Îngeraşii de pahar ai lui Ion Mureşan.
4. Nu ştiu care sunt momentele care nu v-au ieşit. Nu s-a văzut. Puse unele peste celelalte: momentele de mare tensiune, peste momentele cu o intensitate mai mică, fac un spectacol emoţionant.
Aşa era aranjată sala înainte de începerea "premierei". La stânga, în faţă, e poetul Paul Vinicius; la dreapta, în rândul doi, poeta Floarea Ţuţuianu. Amândoi ne-au spus părerea la final.
![[POEZISELE]](https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjj5UBSmgVb79Aej1c_BjfG-wcrIX8g0KJU1Z2R21PNvRr2DBm0n8kgqcAtlwkFA5q5gir0l8C4MYp0wsrSxXLO5uss6OnUh3PyUzlYXIfDM3LELCgeEno5ekW90VKzIbukrCNxyzmHLmAZ/s1600/poeziselogo2b.jpg)
