A cincea reprezentaţie

Pentru că, după câteva zile uităm ce s-a întâmplat la spectacol, le-am dat actorilor extemporal imediat ce publicul a ieşit din sală:

1. Cum a fost spectacolul?
2.Ce am câştigat?
3. Ce am pierdut?


Sandra Şimon: "1. Eu personal m-am simţit mai bine decât la al 3-lea spectacol, mi s-a părut mai legat, mai scurt. La "Poema chiuvetei" nu m-am mai simţit atât de concentrată şi mi se pare că a ieşit mai "prost" decât la celelalte spectacole. Momentul "Ioan Es. Pop" mi s-a părut luuuung. 2. Mă bucur că am văzut spectacolul filmat înainte. Mi-am dat seama cât de frumos e."

Rodica Bunea: 1. A avut urcuşuri şi coborâşuri, fireşte. Nu am avut prea multe emoţii, dar simţeam că publicul nu rezonează şi e uşor ostil. La final mi-am dat seama că nu a fost în totalitate aşa şi că doar au fost câţiva spectatori contrariaţi care au şi plecat. 2. Puterea de a merge până la capăt, deşi mă pierd uşor când nu simt publicul. 3. Am pierdut concentrarea în rare momente.

Anda Saltelechi: În seara asta m-am simţit mai bine, mai conştientă de ce am făcut. AM avut emoţii foarte mari, dar am avut, în acelaşi timp, momente de relaxare. Am făcut pauze foarte mari la "Angela Marinescu". Astăzi înainte de spectacol am avut blocaj la textul acesta. Eram înspăimântată de moment. Aşa că mi-am luat timp înainte să scot orice cuvânt pe gură... Ciudat exerciţiu de actorie. Când se termină sunt foarte obosită. Am fost mai curajoasă de data asta, mi-am luat mai multe riscuri. Nu fiecare s-a terminat cu bine. dar am încercat şi o să mai încerc.

(voi pune şi celelalte păreri numai să am timp)

După părerea mea, acesta a fost cea mai proastă reprezentaţie din toate cele cinci de până acum. Niciodată nu am văzut actorii luând atât de multe decizii neinspirate în aceeaşi seară... Dar nu dezvolt ideea asta, nu e chiar atât de grav, face parte din procesul de laborator...