"Premiera"

Cu câteva zile înaintea "premierei" mi-a părut rău că m-am apucat de proiect. Nu ştiam dacă am construit ceva interesant sau, dimpotrivă, teatru mort - nu aveam niciun punct de reper. Cert e că ne-am abătut foarte tare de la ceea ce ne propusesem atunci când încă nu eram conştienţi că trebuia să facem ceva care să menţină treaz interesul a aproximativ 30 de perechi de ochi vreme de o oră- o oră şi jumătate. Ne-am abătut pentru că nu am mai avut timp şi linişte interioară să citim şi să discutăm teorii teatrale, să ne uităm la spectacolele altora, să ne jucăm. Ne-am concentrat asupra "premierei", am vrut să ne salvăm pieile. Şi asta nu cred că a fost bine...

Publicul a reacţionat foarte bine la ceea ce a văzut... Ne-a aplaudat... Grotowski spune că publicul trebuie să fie deranjat de ceea ce vede şi în niciun caz să aplaude...

Pe măsură ce spectacolul înainta, simţeam crescând o energie bună... Totuşi, mi-ar plăcea ca un om de teatru avizat să ne spună dacă experimentăm într-o direcţie bună sau nu...

M-a impresionat cât de bine au ieşit momentele: "Poema chiuvetei", de Cărtărescu şi "Aer cu diamante", de Florin Iaru. A fost un salt foarte mare de la repetiţia făcută cu o zi înainte...