POEZISELE 9: actorii

Anda Saltelechi:
"Am avut foarte mari emotii dupa o pauza asa de lunga (cred ca doua saptamani...). Ma obisnuisem sa joc "Poezisele" saptamanal si chiar le-am simtit lipsa. In prima parte a spectacolului nu am comunicat direct cu publicul. Aveam un fel de spaima pe care nu mi-o puteam explica. A doua parte, insa, m-a fortat sa comunic (prin felul in care era construita) si mi-am mai revenit putin. Aici au intervenit, poate, si unele alegeri proaste, ma refer la plasarea noastra in spatiu de joc... astfel incat sa "convina" tuturor spectatorilor... Poate ca am facut mici "gafe" pe alocuri. Mi-am parut jos ca nivel de energie, "High Fidelity" sau intermezzo-ul "Cine iubeste si lasa" sunt niste exemple... Finalul a fost total deconcentrat in ce ma priveste, cantecul a fost jos si fara bucuria din alte spectacole, cantecul de la final fiind pana acum eliberator pentru mine, acum a fost un chin. Eu, cand merg la teatru, nu reactionez puternic, daca plang, plang incet, insesizabil, curg lacrimi si atat, daca rad, rareori o fac in hohote... Cam asa a fost si publicul din seara asta... sarac in exteriorizari."

Sandra Şimon:
"Dupa niste experiente mai putin placute care s-au intamplat in ultimul timp imi era foarte dor de o noua reprezentatie a "Poeziselor". Inceputul spectacolului a fost bun si cred ca a continuat pana la final. Ce m-a bulversat a fost faptul ca la sfarsit (din cauza mea) colegii au inceput sa rada in momentul in care m-am impiedicat in cateva scaune pe care,tot din vina mea, nu le vazusem. Publicul a fost format din 10 oameni,ceea ce nu m-a deranjat,din contra,mi s-a parut o atmosfera mai "intima".Am fost oarecum emotionata de prezenta unui cric de teatru care se afla in sala si aveam impresia ca toate momentele au fost prezentate "cu spatele" si dansei ii era destul de greu sa urmareasca spectacolul.Nu cred ca am pierdut ceva iar castigul din aceasta reprezentatie a fost faptul ca am inceput sa iubesc acest spectacol din ce in ce mai mult,sa il cred parte din mine si sa ma conving ca este intradevar un spectacol foarte bun; fara modestie."

Cristian Rus:
"Am jucat a 9-a oara, dupa o mica pauza, deci imi era dor sa ma "poezisesc". Nu m-a deranjat ca era putin public, ci m-a pus in dificultate, mi se parea mult spatiu si parca nu stiam unde sa ma asez,un paradox...dar concentrarea a fost buna, si m-am simtit prezent in momente. Totusi de la un anumit moment (nu vreau sa spun care ) , cand panica ne-a cuprins pe toti, din diverse motive, dar simultan, concentrarea castigata pe parcurs a scazut dar a fost suficienta, dupa parerea mea, ca spectacolul sa se termine bine. M-am bucurat ca publicul a raspunss frumos, si a participat si a avut o energie buna."

Rodica Bunea:
"Mi-era dor de Poezisele, si aveam emotii pentru seara asta. Cu toate astea, am avut probleme cu concentrarea, si m-am speriat ca parca nu mi s-a intamplat niciodata sa imi fuga gandurile in toate partile. Pe cantecul de final s-a vazut cel mai clar lipsa de concentrare si o sa ma gandesc la problema asta deoarece chiar ma ingrijoreaza. Am jucat cu bucurie in prima parte, dar in a doua mi s-a intamplat ce am spus mai sus. Publicul a fost atent, si fedbackul primit de la ei a fost bun, dar eu stiu ca nu a fost o seara dintre cele mai inspirate. Pana la urma, cred ca tu stii cel mai bine cat de adevarat ai fost . Cel mai mult mi-a placut momentul pe textul lui Paul Vinicius. Pentru ca am fost acolo."...
"ce diferit e feedbackul meu fata de cristi:))"