Primul feedback de spectator la Ieudul no. 5

Primul feedback după IEUDUL nostru din 18 februarie 2012 (de la Teatrul PODUL) a venit de la Adi Palade Filimon, pe care nu o cunoaştem personal, dar care a văzut şi reprezentaţia din Club A. Reacţia dumneaei a venit ca o reacţie la dezamăgirea mea legată de ceea ce a ieşit din spectacolul meu la Podul:

"nu fii asa aspra cu tine! imi pare rau ca n-am putut ramane la discutiile de dupa. ti-as fi spus ca a mers bine, ca i-a lipsit putin nerv uneori dar muzica cred ca a schimbat sensul interpretarii. din Ieudul fara nicio iesire (caruia vocea sopranei ii sporea anxietatea, temerile, disperarea, viata fara nicio perspectiva, monotona) ai dat alta conotatie interpretarii, apeland la jazz, ca modalitate de evadare din insipid, inodor, incolor. adica, hai sa facem haz de necaz, ca viata asta e si-asa prea aspra si nu trebuie sa punem atat la suflet! jazzul (minunata interpretare), a creat o portita de iesire din Ieud, dansul actorilor ne spunea ca nimic nu e de nerezolvat si ca mai exista speranta acolo unde ieri nu era. ce-am vazut la Club A (facand abstractie de mediu), a fost un Ieud tulbure si uitat de timp, aici, la Podul, Ieudului i se mai oferea o sansa. cred ca e doar o alta viziune, Crista! faci lucruri minunate si actorii tai la fel si pentru asta eram acolo cam 60-70 de persoane. fiecare reprezentatie arata altfel. actorii se reinventeaza la fiecare scena si nu trebuie sa fii asa dezamagita pentru ca nu ai motiv. totul e in regula iar eu si ceilalti va iubim pentru ce faceti!

a fost un spectacol bun. Ioan Es. Pop nu e uşor de interpretat. e ca şi cum eu, spectatorul, m-aş aşeza printre actori şi le-aş studia reacţiile. n-a fost rău, a fost doar ...altfel. vocile sunt perfecte pe text, mişcarea scenică portivită, publicul a înţeles metafora. sunteţi o echipă şi una bună."

Acest blog este jurnalul acestui proiect şi de aceea încerc să salvez în el tot ce ni se întâmplă în lungul şi anevoiosul nostru drum al mariajului dintre poezie şi teatru.