NOSTALGIA 53 la BUCHAREST FRINGE: Maratonul Teatrului Independent

Anda Saltelechi 
Am avut o experienta interesanta saptamana asta cu Nostalgia 53. Am jucat de doua ori, in Bucharest Fringe Festival, adica miercuri si vineri. Spectacolul, din punctul meu de vedere s-a reurnit cu greu, am intampinat dificultati, nemultumiri la propria mea persoana. In prima seara, pe 2 octombrie am avut un moment de cumpana, de disperare. Am inteles pe pielea mea ce zicea domn profesor Naum de multe ori la Pod... ca scena se razbuna pe tine. Nu vreau sa vorbesc aici despre motive, nu stiu precis care sunt. Dar apoi...si asta este foarte fain, in aceeasi seara, intre spectacole, am stat de vorba cu Crista, despre spectacol...si ne-a spus noua, de la Ruletistul niste lucruri foarte importante carora noi sau poate doar eu... nnu le-am dat importanta. Apoi, spectacolul a continuat si am mai primit o tura de oameni la Ruletistul. Ne-am redresaseram, totul capatase sens. Iar vineri, cand am jucat a doua oara am avut un public cald. Am jucat spectacolul de 4 ori cu 3 sau 4 minute pauza. S-au intamplat lucruri foarte faine, m-am simtit foarte bine jucand. Am inteles (dupa atata timp) lucruri noi despre personajul meu. Ma bucur ca am jucat in Fringe. Am tras niste invataminte, in urma acestor 2 spectacole pe care sper, pentru binele meu, sa nu le uit prea curand.

Cristian Rus
Recunosc ca si eu m-am bucurat pentru ca am reluat Nostalgia 53! Am avut parte de public entuziast si deschis catre o parte a unui altfel de teatru ! Eram putin nesigur pe mine, pentru ca nu mai jucasem de mult spectacolul insa o data cu primirea publicului in casa m-am reaprins asa cum numai la Teatrul de foc se poate! Au fost spectatori care reveneau la momentul meu (chiar si in aceeasi seara) pentru ca le placeau partea de improvizatie, pe dans.

Florin Stoian
Am sa spun drept si nu am sa ma feresc de nimeni! Mi-a placut teribil de mult sa reluam "Nostalgia 53", sa ne intoarcem la Carol 53, in ciuda frigului si a altor impedimente. Spuneam ca mi-a placut teribil de mult sa joc! asa este! cel putin vineri in data de 4, am avut sentimentul ca sunt din nou copil si as fi jucat pana dimineata. Din pacate nu s-a intamplat asta, dar am avut ocazia, sa ajung la "Ruletistul" unde am avut parte de o experienta foarte placuta. Cred ca as putea sa spun mai mult decat placuta pentru ca Anda a jucat genial, a trezit in mine emotii foarte faine iar povestea m-a strapuns direct in suflet! Fie vorba intre noi! Am vrut sa merg sa plang dar la baie era inchis asa ca am amanat sesiunea pentru data viitoare. Energia din casa a fost una buna, oameni au fost foarte deschisi si receptivi. Mi-as fi dorit sa vad si alte momente din casa dar asta o las pe data viitoare. Astept cu nerabdare sa jucam din nou si asta sper sa fie cat de curand!

Alina Tofan 
Feedback-> A fost o saptamana diferita si mult mai plinaa. Pentru mine, ambele seri au fost ceva ce nu fac zilnic, ceva cu totul si cu totul diferit si frumos. Mi-au placut, am cunoscut in timpul spectacolelor oameni frumosi.A fost solicitant, mai ales vocaal. A fost foarte frig la repetitii, dar cand era spectacolul, sincer am cam uitat de asta. Imi plac colegii mei si, desi nu am vazut decat catevaa momente, sunt siguraa ca sunt foarte faine. Vreau sa apuc sa vad tot ce insemana Nostalgia,ca si spectator, dar nu acum. Sunt entuziasmata si ma bucur! Nu mi-a placut ca uneori noi intre noi, inainte de spectacol nu eram cei mai organizati si pierdeam timp cam mult si ca nu am mai apucat sa ne incalzim vocal inainte de al doilea spectacol. Imi place spectacooolul si e chiar "oauuuu" ca fac parte din el!

Raluca Zlatanov 
A fost interesant sa joc Nostalgia dupa atata timp. Oamenii putin mai diferiti, priveau reticent la Garoafa...dar se prindeau in jocul a carui protagonist era Zizi. A fost prima data cand la ghicit s-a creat asa un glob invizibil intre mine si persoana respective si ceilalati care asteptau..ca si cand as fi spus secrete....A fost aceeasi magie in care cine e deshis si da, primeste. Si e curios cum numai cand joc Nostalgia pot ghici si vedea ceva in palma despre persoana respective. Imi place interactiunea, imi palce msiterul si curiozitatea oamenilor. Unora le e frica sa fie copii si sa se joace...dar pana la urma jocul invinge, natura umana e avida de joc si curioasa, trebuie doar sa uitam o clipa de frica de ridicol....tot spectacolul are ceva magic. Au fost alti spectator acum, in festival, dar inauntrul fiecaruia e acel ceva la care trebuie sa ajungi....si asta e scopul actorului in final...si multumirea sa.

Sfiraiala George Petrisor 
simt ca am evoluat enorm in cele doua zile de spectacol pe care le-am avut in cadrul festivalului fringe. cu cat stateam mai mult in acea camaruta, si cu cat venea mai multa lume, cu atat parca intram si mai in aduncul sufletului spectatorilor. ma rpiveau cu ochii larg deschisi si parca ma sorbeau, iar eu intram de parca as fi avut o poarta in fata mea si as fi fost poftit inauntrul lor. evident am avut si zidur de care m-am lovit, dar prea putine ca sa poata sa influenteze cu ceva. lasand laoparte frigul si mucegaiul pe care l-am avut in camera, a fost o experienta intensa, sa joc de doua ori intro saptamana nostalgia. multumesc fringe

Alina Cimpoeru 
Sa va spun ceva ce n-am zis pana acum. Nostalgia e spectacolul care m-a convins sa intru in aceasta trupa. E fascinat! Nu stiu ce parte preferata am dar, atat din motive obiective cat si din motive subiective, am fost captivata si impresionata de povestea Paianjenului. Motivele obiective sunt legate de interpretarea buna a actritei iar cele subiective, de experientele similare din viata mea. Ma bucura mult ca acum fac parte din echipa Nostalgia si ca am privilegiul sa pot observa pe indelete tot ce misuna pe acolo in timpul spectacolului. Si pentru a puncta strict cum am vazut reprezentatiile din festival, as vrea ca fetitele sa fie mai instruite/organizate in ceea ce au de facut cu spectatorii, atunci cand nu spun povestea proprie, cand e nevoie de ele sa indrume spectatorii catre momentele lungi. Atmosfera generala din casa a fost vioaie si colorata. Spectatorii erau incantati de ce se intampla in ciuda scepticismului de la inceput al unora dintre ei. Zambeau, ripostau, intrau in jocuri, ripostau, refuzau, intrebau - cu alte cuvinte, reactionau; erau la fel de animati ca personajele din roman.

Cristina Pleşa
nu am fosarte multe..sau diferti.. fata de celelalte..dati.. am ajuns de la 12 am crezut ca la un moment dat as putea sa ma intorc acasa sa ma dorm putin..dar nu a fost asa..timmpul a zburat foarte repede.. si imediat s-a facut ora 21- inceprea spectacolului.. cum s-a intuit.. si confirmat ulterior.. nu a fost o zi stralucitaa.. s-a simtit absenta noastra..lipsa antrenammenetului... un flux  constant intre psectacole.. a mers destul de greu..desi am avut mai putini spectatoi.. fata de cea de-a doua reprezentatie.. cand ama vut mai multi spectatori.. si unde mi0am recapatat "caracterul"
 ....si am inceput sa majoc din nou cu publicul... si chiar sa nu mi pese cat dureaza..si daca/cat de repede se temina .. reprezentatia mea...
 cam atatea cred ca ar fi de spus.. sa mai zic ceva?!

Evelyn Marcu 
Am intrat in aceasta trupa cu o saptamana inainte de spectacol, iar cand mi s-a propus sa joc in spectacolul “Nostalgia 53” am spus “DA” fara ezitare. Nu stiam ce va urma. Insa, cand am aflat (inclusiv pe pielea mea) ce inseamna sa joci intr-un spectacol in care interactionezi cu publicul, in care il privesti drept in ochi, il atingi, cu care glumesti, de la care astepti o intrebare sau caruia ii raspunzi la o intrebare… si cu toate astea sa ramai in personaj (lucru pe care nu l-am experimentat pe bancile facultatii), am inteles complexitatea artei de a fi actor. Nu spun ca am fost geniala! Dar am incercat. (Glumesc)
Din punctul meu de vedere, ideea regizorala a fost brilianta. Locatia, de asemenea. Iar despre povestea in sine am doar cuvinte de lauda.
In schimb, pot spune faptul ca, personal, m-am simtit extraordinar in aceasta experienta noua si inedita, desi miercuri, in prima zi, astrele nu prea mi-au suras  , vineri m-am simtit minunat si nu doar atat, am realizat cat de mult ma pot juca, cat de dor mi-a fost sa fiu din nou o fetita de 10 ani care crede in povestea ei (fie ea si imaginara) si mi-am dat seama ca teatrul nu are limite, poate fi explorat la infinit, insa este nevoie de foarte multa imaginatie, pasiune, disciplina, dar mai ales, un dram de nebunie, pentru a creea un astfel de spectacol.

Fang Shuang 
Inainte sa incep sa joc prima tura Miercuri mi-am dat seama cat de dor mi-a fost de Nostalgia - Ruletist. ( Miercuri ) atmosfera era cam rece, publicul avea figura/fatza "what the hell is going on?" In astfel energia noastra a fost mai grea de creat, dar Crista a avut dreptate - e corect sa jucam bine + frumos indiferent ce public avem atunci, asta a fost o lectie importanta ptr mine.

Mihai Marin 
Nostalgia 53, cu orele de aranjat scena si recuzita "Arhitectului", cu Florin bombanind ca un batranel artagos ca nu gaseste nu stiu ce, toata forfota in surdina de dinaintea intrarii spectatorilor si asteptarea lor cu lumanarile in mana, cantecul de inceput si privirile aruncate unii altora spunand "bafta!", toate, dar absolut toate, trezesc in mine spiritul de sarbatoare. Da, si mie mi-a fost dor de Nostalgie cu tot cu 53-ul ei de pe strada Carol I. Nu pot, insa, sa nu ma gandesc ca prezenta noastra pe neasteptate la Bucharest Fringe ne-a pus fata-n fata cu noi insine. Faptul ca nu ne-am mai vazut din iulie cu intreaga echipa, ca din diverse motive nu am putut repeta cat am fi vrut, venirea noilor colegi si lipsa exercitiilor de concentrare, ne-a transformat miercuri in scafandri fara echipamente si, deci, fara suflu. Partea buna, intotdeauna, ramane experienta si ceea ce a invatat fiecare din ea. Si asta s-a vazut vineri. Nu cred ca am mai simtit asa bucurie, dupa si in fata panzei cu umbre, de la repetitiile cu public din aprilie, pacat ca a fost scurtata brusc. E drept ca asa am reusit sa mai vad o data "Ruletistul" in incercarile lui repetate de-a se sinucide si o parte din "Mendebilul", dar a fost pentru prima data in viata mea, sper si ultima, cand a trebuit sa "gonesc" publicul din sala. Mi-a venit sa plang cand dupa ce m-am scuzat in fel si chip ca nu putem sa le povestim viata lui Emil Popescu, m-au aplaudat. Asa de rau mi-a parut ca nu pot sa explic in cuvinte. Cu toate astea mi-ar placea foarte mult sa jucam Nostalgia de cel putin 53 de ori...

Anne-Marie Zaharia
Prima seara de spectacol a fost groaznica pentru mine, nu simteam nimic si "echipa" mi se parea inexistenta, cel putin fetitele mele, am simtit ca e f aiurea sa fiu singura fetita care se joaca, trebuia sa devin Nana-adultul. Mi-a fost si ingrozitor de frig. Pt prima data, am vrut sa se termine cat mai repede. A doua seara a fost altfel, mult mai bine, am resimtit magia

Simon Sandra
 La spectacolul din data de 2 octombrie (ma refer la "Ruletistul"),am avut emotii,mari emotii. Nu mai jucasem de ceva vreme si nu stiam daca va iesi la fel de bine. Prima reprezentatie a fost ... proasta. Era si un stres in plus prezenta comisiei din cadrul festivalului Fringe. Ma bucur ca nu a venit la prima dar nu e o lauda nici cea de-a doua reprezentatie la care au fost prezenti membri juriului.Cred ca se putea muuult mai bine si asta o spun din experienta celorlalte spectacole jucate. Poate eram oarecum panicati si nu am mai transmis povestea asa ca inainte.
 Spectacolul din 4 octombrie a fost "asa cum trebuia sa fie". Publicul calduros ne-a ascultat povestea si acest lucru cred ca a fost un plus pentru noi. Am jucat de 4 ori si de fiecare data cu o mai mare pofta decat. Nu ne-a impiedicat frigul crunt de care am avut parte...(a fost extrem de frig). Ca niciodata am inceput in forta si asa am continuat.Sper ca acest spectacol sa nu "moara" pentru ca ceea ce facem noi acolo (si nu vorbesc doar de "Ruletistul" ci de intreaga echipa) este minunat.Sunt mandra si fericita de aceasta experienta atat cu bune cat si cu rele.

Atabay Andrei 
Ma bucur ca am avut ocazia sa mai jucam "Nostalgia", cu toate ca frigul si-a facut simtita aparitia.Miercuri si vineri au fost doua zile pline.Dimineata scoala, iar seara spectacol. Ce e mai frumos, decat sa te joci, dupa multe ore de scoala?
Miercuri nu a fost ceea ce e de fapt "Nostalgia".A lipsit ceva...atmosfera nu a fost aceeasi, publicul a fost reticent la ce ii propuneam...mi s-a parut ca s-a terminat foarte repede...a fost diferit.In schimb, sunt incantat ca am ajuns sa vad Ruletistul.(Prima oara l-am vazut la a doua repetitie deschisa...s-au schimbat asa de multe, in bine, de atunci...)
Vineri a fost "Nostalgia" asa cum o stiam.M-am jucat, m-am bucurat, am descoperit lucruri noi despre personaj, am vazut oameni lacrimand cand le povesteam despre Mendebil.Am trait!Au fost momente frumoase.
Astept cu drag sa vina primavara sa jucam iar.Sa ne jucam iar!

Luiza Cobori
Mi-a dat curaj si încredere in public experiența pe care am avut-o cu spectacolul Nostalgie 53. Este pentru întâia data cand fac parte dintr-un spectacol interactiv. Am întâlnit public deschis, binevoitor sau oameni care-si doreau sa vadă bicicleta de după colț mai mult decat sa ia parte la povestea pe care aveam sa le-o spun. De la fiecare in parte m-am îmbogățit cu ceva. Momentele spectacolului merg in bucla si ai crede ca după 3,4 repetari ale momentului ar putea sa intervină oboseala, rutina poate...dar nu este așa...fiecare om in parte vine in fata ta cu o alta energie...cu personalitatea lui...fiecare om este special si te încarci de la cel pe care il ai in fata atat de diferit încât n-ai vrea sa opresti ciclul spectacolului. Nostalgie 53 este un spectacol foarte bun si inedit pentru publicul din România...am încasat si m-am bucurat de emotia fiecărui om cu care am interacționat. Am avut public cu oameni frumosi:)