Am împărţit fluturaşi pentru POEZISELE

Anda Saltelechi:

“Mergem (eu cu Sandra) la Universitate, sectia Litere, sa lipim afisul cu "Poezisele" si sa impartim o mana de fluturasi cu reclama la spectacol. O convingem, chiar si fara aprobare, pe doamna paznic de la Litere sa ne lase sa punem afisul. Ne-a luat vreo 3 minute pe ceas: ca e vorba de poezie, ca-i intereseaza direct etc. Apoi, dam sa intram in curtea interioara, unde stau fumatorii sa le dam fluturasi, sa vorbim cu ei de spectacol. Paznica "nu, ca-i arunca pe jos", zice. "Si fac mizerie", zice. Of. Iesim cu coada intre picioare si ii asteptam la iesire. Iata cateva reactii parafrazate:

-Ah, multumesc, da sunt de la Litere (zambet), si chiar ma intereseaza (zambet)... (oh, ca ma enerveaza ca nu pot sa redau bucuria primirii unui fluturas)

-Alta reactie: unde, la Podul? - Nu! ...   la M.N.L.R. - Ok, multumesc. (zambet)

-Sandra da un fluturas unui domn in varsta, care mi-era cunoscut, dar nu stiu de unde.... A mers doi pasi si s-a oprit brusc sa citeasca fluturasul. A stat asa, citind, vreun minut. Il asteptam cu drag.

-Altcineva i-a spus Sandrei ca a vazut-o in Poema Chiuvetei, pe net. 

-Altii, poate vor chiuli luni de la psihologie. ;)

Unii erau total reticenti, altii, dimpotriva, veneau sa ceara fluturasi. Cativa m-au inhibat si nu-mi venea sa le dau flutaras.

Pe toti va asteptam la spectacol luni!”

Cristian Rus:

“Deci hai sa iti zic.....reactiile oamenilor erau extreme....din momentul in care intindeam fluturasul si pana il luau , era un proces simplu...intervenea cuvantul teatru, si imediat se luminau la faţă şi îl luau cu altă plăcere. Am avut reacţii sonore de genu : ooo, uuu, aaaa, sau "Mulţumesc”-uri foartee veselee si interesate de fluturas, Un baiat a zis chiar că nu vrea şi când a auzit că e teatru a zis: Ia dă-l încoace să văd despre ce e vorba. Oamenii sunt sătui de fluturaşi , aşa că un flyer despre teatru si poezie sună bine. Mai ales că "Poezisele" era scris mare şi cu negru , si atragea atenţia si aveau reacţii de genul: ce interesant!

Indiferent daca vin s-au nu.....măcar am văzut păreri sincere şi spontane”

Sandra Şimon:

"A fost o experienţă cu totul nouă pentru mine. Nu am mai împărţit niciodată fluturaşi, mai ales pentru un proiect care mă interesează direct, unde trebuie să intri în contact cu oamenii, să le explici despe ce este vorba şi să îi convingi că ceea ce faci tu este benefic şi în favoarea lor (ei fiind studenţi la Facultatea de Litere). Am început prin a pune afişe la Facultatea de Arhitectură unde a fost foarte amabilă doamna de la poartă care ne-a îndrumat spre avizier. Am început cu asta pentru a face o comparaţie între ea şi doamnele de la Litere unde "cu chiu cu vai" ne-au permis să punem afişul într-un loc ascuns pe o pancartă plină de afişe. De fluturaşi nu se punea problema să ne lase să-i împărţim în incinta facultăţii:"se face mizerie cu ei dacă îi împărţiţi aici"; Asta deşi proiectul nostru îi interesa direct pe studenţii pe care ele îi "supravegheau"... În fine. Reacţia celor de la Litere a fost surprinzătoare uneori. M-a mirat nepăsarea unora, dar m-a şi surprins plăcut interesul altora în ceea ce priveşte combinaţia poezie contemporană-teatru. Aş face o apreciere de 50% interesaţi "când, cum, despre ce, cât costa?...GRATIS",30% "ok,merci" si 20% "lasa-ma cu astea ca am altele pe cap". L-am intalnit si pe Adrian Diniş care văzuse pe internet o mica parte din spectacol şi a părut interesat de ceea ce se întamplă la MNLR. Se vede în reacţii pasiunea şi interesul...aşa a fost el. O altă reacţie interesanta a fost a unui domn in etate care a luat fluturasul,a facut cativa pasi dupa care s-a oprit si a stat pret de 5 minute să analizeze despre ce era vorba. A fost haios. O altă studentă, prima căreia ne-am adresat când am început să împărţim fluturaşii, a reacţionat surprinzător "aaa, ce frumos, m-ati ghicit. Îmi place foarte mult poezia contemporană. Unde...cum...când..."Am sperat să fie toti la fel, dar, din nefericire nu a fost chiar aşa. In orice caz, o experienţă unică şi poate un început de interacţiune cu viitorii noştri spectatori."

Iulia Georgeta Popescu:

“Am împărțit toți fluturașii - cu mici variațiuni - mergând pe lângă ASE, traversnd apoi intersecția spre Romană, apoi Magheru și Amzei... Am observat că atunci când am început cu: Vă interesează să vedeți un spectacol de teatru , răspunsul a fost  invariabil "Nu mulțumesc" - venit din automatul persoanei care nu-și putea lua gândul de la treburile ei... (observ că aceasă întrebare nu șochează și nu trezește în nici un fel din automatismul orășeanului obișnuit la tot pasul cu oferte felurite)...

Cineva, o domnișoară așezată pe terasa MacDonald's în fața unui laptop mi-a spus cu interes: "Poezie contemporană? Ah da, o să vin"...  când să ies de pe terasă bodiguardul m-a invitat mârâind să părăsesc zona... Altcineva, prin Amzei, a observat încântată: "Ah, Emil Brumaru... Da, o să vin"... Am intrat chiar și într-o farmacie pe Magheru,  cred că am vorbit cu  farmacista șefă (după ținuta ei) care mi-a spus că ar fi foarte încântată... Într-un grup - genul corporate, am dat flyerul unei doamne iar unul din bărbați m-a întrebat curios auzind de poezie contemporană, dacă poate avea și el un fluturaș. O domnișoară pe bicicletă care aștepta la semafor împreună cu mine, a ținut fluturașul în mînă pe ghidon, tot drumul, cel puțin cât am observat eu din spate, când a plecat pe una din străduțe... etc .

Dintre toți cei pe care i-am oprit, m-au refuzat categoric doar 3, poate 4, dar cred că pe ei nu i-am ales prea bine…”

Florin Stoian: 

“ Oamenii de la Conservator au fost foarte entuziasmaţi de eveniment, afisul l-am pus pe un panou unde erau diferite evenimente, am vorbit personal cu ei, (intram în grupuri, fete şi băieţi si le spuneam despre ce e vorba şi… "tralala si tralali".  Reacţia lor era ceva de genul: “A! teatru? super venim venim!” Altii au spus ca o sa vorbeasca si cu prieteni, colegi si o sa ii anunţe. În concluzie, lumea foarte incantata de propunere…

Iată şi un feedback imediat, pe Facebook:

Celina Petrescu: “În timp ce fotografiam, mi s-a dat un flyer: “Luni, 22 octombrie, ora 18, al Muzeul Literaturii Române”, POEZISELE. Pentru că ştiu cum e sp scri poezie şi să nu îi pese nimănui, promovez şi eu aici cum pot. (…) Ca un făcut, după ce m-am urcat la volan şi am pus flyerul deoparte, printre maşini se strecura Ana Blandiana. Coincidenţele sunt logice, după cum se ştie”