miercuri, 17 octombrie 2012

Extemporalul actorilor după a 7-a reprezentaţie

Părerile actorilor au fost notate la o jumătate de oră după încheierea repetiţiei.

Anda Saltelechi
Of, am avut foarte mare energie când am început. În schimb, pe parcursul spectacolului, energia a fluctuat, când foarte sus, când foarte jos. Toate momentele muzicale le-am nenorocit. Înainte de "Ion Mureşan", eram atât de obosită, că nu am putut cânta. Am luat-o dezastruos de sus. Am avut mari desincronizări cu partenerii. Am simţit că îmi alunecă totul din mână. Energia spectacolului mi s-a părut joasă.

Sandra Şimon: 
M-am simţit extraordinar. Pentru mine a fost cel mai bun spectacol de până acum. Energie, concentrare, iar la "Poema chiuvetei" am plâns, am simţit acea disperare a femeii respinse.
La Emil Brumaru nu m-am simţit bine până la capăt. Deşi s-a încurcat Cristi la textul cu omul de zăpadă (n.m. "Traian T. Coşovei"), nu m-am panicat şi nu m-am deconcentrat, cum s-a întâmplat altădată.
Am câştigat încrederea că se poate. Eram oarecum speriată de "Poema chiuvetei", pentru că ultimele dăţi nu a ieşit foarte bine, dar m-am liniştit.
Nu am pierdut nimic azi.

Rodica Bunea:
Spectacolul ăsta a avut parte de câteva accidente, unul major a fost în "Ioan Es. Pop". Dar, cu toate astea, m-am simţit bine şi nu înţeleg neapărat de ce. Adică m-am concentrat pe momente, fiecare în parte.
Momentul "Cristian Popescu" - am început să îl înţeleg şi să îl simt din nou.
Pentru prima oară cred că am înţeles ceva în plus din "Mariana Marin".
Publicul tăcut şi au plecat oameni, dar nu m-au afectat şi le respect decizia.

Cristian Rus:
Când crezi că ai înţeles ceva din teatru şi eşti sigur pe acel "ceva", se întâmplă să joci o piesă a 7-a oară şi să ai parte de surprize de genul: mă încarc la finalul unui moment pentru următorul, şi când să-l încep, să se transforme încărcătura câştigată într-un altfel de energie, care m-a făcut să explorez diferit momentul.



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu