Jurnal de actor - a 8-a oară

Sandra Simon: "Inainte de toate,a fost frrrrriig. Cand am inceput tremuram si simteam ca nu ma pot abtine.M-am simtit bine in timpul spectacolului si mi s-a parut mai scurt,a trecut timpul mai repede."Poema chiuvetei" a fost tehnica si a suferit cateva balbe (m-am gandit prea mult la text,sa nu-l gresesc si asa s-a intamplat). M-a emotionat prezenta lui Ioan Es. Pop in sala. Mi s-a parut un om atat de bland si calm. Cred ca era absorbit de spectacol; a iesit bine,mi s-a parut ca-i place ceea ce vede la "Strada Oltetului". Publicul a fost destul de linistit,educat si surprinzator a fost ca nu a mai iesit nimeni din sala in timpul spectacolului.Am ramas neplacut surprinsa de faptul ca toti fluturasii impartiti cu mult elan nu au fost de ajutor si mai ales ca studentii de la Litere nu s-au obosit sa vina. Nu stiu daca am pierdut ceva,nu cred dar cu siguranta am castigat placerea de a oferi publicului cu multa mandrie munca noastra."

Anda Saltelechi: "Am riscat cu mult mai mult azi, m-am expus foarte tare, cu defecte cu tot. Pe parcurs, teama mea ca nu imi voi aminti textul (mai ales la Ioan Es. Pop) m-a parasit, am lasat-o in treaba ei... si am lasat lucrurile sa curga, fara sa mai am frici. Hm. Si ma bucur ca am facut asta. La momentul Danilov, nu am ajuns sa imi iau recuzita, ceea ce nu se face, trebuia sa ma descurc... era foarte departe de Cristi, partenerul meu de joc, si mi-a fost teama "sa nu moara Francu" pana ajung eu inapoi... asa ca... am incercat sa ma descurc fara. Am facut, de asemenea, foarte multe pauze, probabil din cauza mea spectacolul a durat 1h 30... desi mie, pentru a doua oara de cand il jucam, mi s-a parut ca timpul a zburat si ca a curs perfect. Publicul a fost tacut, cu putine reactii, dar l-am simtit cu noi. Pe la mijlocul exercitiului, candva dupa Ion Muresan, m-am lovit rau de tot la degetul de la picior... nu-mi amitesc exact cum si cand... am continuat asa, insa dupa spectacol m-am dus la Urgenta, nu-i rupt, trebuie doar sa stau o saptamana in repaos total, cu el ridicat. Degetul e dublu si are in jurul lui un inel mov :) Nu am facut nimic imprudent, nu stiu cum s-a intamplat, de data asta chiar am avut loc sa jucam, publicul s-a asezat in cerc, asa ca mijlocul a fost tot al nostru. Un minus mare a fost ca nu stiu daca am jucat pentru toti, ma refer la orientarea in spatiu... De vreme ce era cerc, multi ne-au vazut deseori de la spate, daca se mai intampla v trebui "sa avem grija de toti spectactorii"... 
In ce priveste fluturasii impartiti, 350 la numar.... sunt foarte dezamagita, nu au avut niciun efect, nimeni nu a venit din cauza reclamei cu fluturasi... 

Ma bucur ca am avut publicul pe care l-am avut aseara... si ma simt bine ca am putut sa le impartasim povestea Poeziselor!"


Rodica Bunea: "Cum a fost in seara asta?

Este primul spectacol dupa catva saptamani cred , in care am simtit in nou ca se leaga lucrurile si e unitar. Nu stiu exact ce sa mai zic....azi sunt pur si simplu in regula. Cred ca si oboseala in anumite conditii si limite ajuta actorul, se uita pe sine mai usor. Nu au fost accidente de recuzita, in schimb colega noastra Anda s-a lovit la picior, deci azi am avut de-a face cu alt gen de accidente. 

Publicul?

Publicul a fost retinut si tacut, dar l-am simtit foarte atent. La momentul Florin Iaru am incercat sa comunic mai mult cu publicul, si asta am facut si atunci mi s-a parut prietenos si deschis. A fost si domnul Ioan Es Pop care zambit pe toata durata spectacolului. Am avut un dram de emotii in plus de aceea pe momentul dansului."

Cristian Rus: "Nu stiu de ce dar am simtit ca spectacolu de astazi o sa fie ori mai bun ori mai prost......dar ceva simteam ca se va intampla. Cred ca de fiecare data cand vine cate o personalitate care iti inspira de la pirma privire : caldura, seninatate, pace, bucurie ca i te afli in preajma, spetacolu creste. Am jucat intens si cu placere, m-am simtit foarte bine jucand, dar de cate ori aveam o mica pauza intre momente , durerea de cap ma prindea in ghiarele ei. Cred ca am facut cu acest spectacol (Nr. 8)i nca un pas catre o stapanire de sine mai buna si un altul catre idealul meu teatral. E foarte greu de explicat sentimentul pe care il traiesc in spectacol.Cand credeam ca am facut toate greselile posibile, sau cand credeam ca am gasit toate interpretarile posibile(ale textului) , am descoperit asta seara ca arta este un "Ceva " asa de complex care te surprinde oricat ai incerca sa detii controlul."