TEATRUL DE FOC vă urează sărbători fericite!

Noi am luat vacanţă...Ne revedem la MNLR pe la jumătatea lunii ianuarie... asta dacă nu vine sfârşitul lumii în 21 decembrie. Urmăriţi programul nostru afişat aici

Până atunci, vă las cu "Cilioaia" lui Ioan Es. Pop, din spectacolul nostru IEUDUL FĂRĂ IEŞIRE:

BLAS-FEM de regizor 3

A fost un demers plin de peripeţii. Iniţial am avut dubii serioase dacă să mai jucăm în 18 decembrie sau să luăm vacanţa mai repede... Am ales să jucăm. Public mult nu am avut, aşa că a părut mai mult o mică petrecere de familie. Totuşi, în mod surprinzător, discuţia de după a fost lungă şi aprinsă.

Am făcut şi o fotogafie de grup, pe care v-o ataşez mai jos. Credeam că e ultima fotografie din 2012, cine ar fi crezut că e ultima fotografie de la MNLR...

în fotografie: Fang Shuang, Rodica Bunea, Sandra Şimon, Crista Bilciu, Anda Saltelechi, Vlad Rotaru
lipseşte (dar nu nemotivat): Cristian Rus

Articol despre Anda Saltelechi în Revista Yorick

Doamna Marina Roman a scris în Revista Yorick un articol foarte frumos despre colega noastră Anda Saltelechi. Îl preiau aici pentru a fi sigură că nu se pierde, dar mai bine faceţi click pe titlul de mai jos şi îl citiţi direct de la sursă!

Polisemia unui talent deplin

Marina Roman in 18 December 2012 - Revista Yorick

Bravo! – i-am strigat şoptit lui Hamlet care primea aplauzele unei săli de tineri entuziasmaţi de un spectacol neconvenţional. Hamlet-Anda Saltelechi. O mai văzusem o singură dată jucând, tot la Teatrul Studenţesc Podul. Am remarcat-o, m-a impresionat plasticitatea trupului ei care devenea semn teatral prin precizia mişcării şi rigoare. M-au impresionat timbrul de violoncel al vocii şi intuiţia desăvârşită a frazării. Despre Anda Saltelechi în Experimentul Hamlet, iată ce a scris Monica Andronescu: „admirabila interpretare a Andei Saltelechi, (…) rostirea bună şi adesea impecabilă a versului shakespearian, (…) potrivirea <vorbei cu fapta>, (…) simţul măsurii atât de greu de păstrat când ai de-a face cu un asemenea rol”.

Am întâlnit-o mai târziu la Muzeul Naţional al Literaturii, stătea civil lângă mine, cu un aer politicos, dacă tot stăteam în picioare în sala arhiplină măcar să nu ne deranjăm una pe cealaltă. Îmi părea cunoscută, dar mi-am zis că face parte din cercul prietenei mele Victoria Milescu, poeta care-şi lansa volumul Sub steaua câinelui, şi de-aia s-ar putea să ne ştim oarecum. A venit şi momentul lecturii. Tânăra de lângă mine a făcut câţiva paşi înainte, s-a întors către auditoriu şi de la primul vers i-am recunoscut vocea, atitudinea, frazarea… La final am schimbat câteva vorbe: redevenise fata cuminte, modestă, care semăna într-un fel cu actriţa căreia îi strigasem şoptit: Bravo!
În vară, la Radio România Cultural, Teatrul Naţional Radiofonic a prezentat un spectacol exemplar, Nocturnele lu’ Leonida, realizat de Alexa Visarion. Anda Saltelechi joacă aici alături de Florin Zamfirescu şi Carmen Tănase. Eu spun doar că echipa răspunde perfect omogen inepuizabilei inventivităţi a regizorului şi îi las cuvântul criticului Costin Tuchilă: „Iar Anda Saltelechi în rolul Saftei este de un efect precis, plin de haz şi sevă comică.” Chiar dacă îi bănuiam ambitusul larg, deşi nu o văzusem într-o asemenea postură, trebuie să recunosc foarte plăcuta surpriză pe care mi-a făcut-o.
Mărturisesc că este a treia oară în viaţă când simt că întâlnirea cu un actor este providenţială. La începutul anilor 70, eram la liceu, l-am văzut pentru prima dată jucând, în Bună seara, domnule Wilde!, pe Ştefan Iordache. Acasă i-am spus mamei că l-am văzut pe cel mai mare actor român. Apoi, în primăvara lui 1981, când clasa regretatului profesor Petrică Vasilescu pregătea spectacolul de licenţă – Omul care aduce ploaia, de Richard Nash – în rolul lui Jimmy Curry a intrat un student din anul al II-lea, Claudiu Bleonţ. M-am aflat în sală la primul şnur; nu pot explica ce s-a-ntâmplat, dar apariţia lui Claudiu mi-a tăiat respiraţia. La spectacole simţeam cum sincopa se socoteşte la numărul de spectatori. Nu pot explica. Şi au trecut 30 de ani până să-i strig lui Hamlet, în şoaptă, Bravo!
În toamnă, două spectacole de poezie, tot la MNLR, regizate de Crista Bilciu, cea care a semnat Experimentul Hamlet: Poezisele şi Ieudul fără ieşire. Despre aceste proiecte am mai scris, acum vreau să consemnez doar un moment. În drum spre sala unde urma să se desfăşoare spectacolul Poezisele am trecut printr-o alta în care Anda Saltelechi şi Cristian Rus repetau. M-am oprit pentru câteva clipe să-i privesc, apoi mi-am continuat drumul. Cei doi actori erau atât de concentraţi, încât nici nu mi-au simţit prezenţa. Şi cred că eram unul dintre mulţii care trecuseră pe acolo.

Ce-au avut de spus actorii despre BLAS-FEM 3

Rodica Bunea
 Si a fost si ultimul spectacol din acest an, Blas-fem. Recunosc ca m-a afectat un pic faptul ca , desi mai erau 10 minute pana la spectacol, nu aveam spectatori. Dar, pana al urma public am avut, numarul nu e important, impotant e ca au fost oameni, si deci am avut pentru cine. Pentru a juca, pana la urma, e nevoie doar de doi oameni- actor si spectator. Cel mai bine m-am concentrat pe momentele de dans , pe texte in schimb cred ca m-am pierdut un pic. Castigam o energie pe dans pe care din pacate, o pierdeam usor pe poezii. Una peste alta, cred despre Blas-fem ca este un spectacol indraznet ce abordeaza un subiect nu foarte comod, si care ar trebui sa provoace reactii in spectatori. Ceea ce cred ca s-a intamplat si aseara, la discutiile de dupa spectacol.

Anda Saltelechi
M-am simtit foarte bine inainte de spectacol si in timpul lui, de asemenea... chiar daca a fost foarte foarte putin public. Nu m-a afectat deloc lucrul acesta. Normal, e important sa fie multi oameni in public, e o alta energie... insa de data asta nu m-a afectat. Am facut totul cu placere, de dragul textelor, cred. Si de dragul echipei. Cred ca imi place foarte mult proiectul, proiectul mare. Si ma bucur ca se intampla acest proiect, daca nu as fi fost in stand-by... atatea luni... Muncim din iulie si am scos impreuna trei spectacole: "Poezisele", "Ieudul fara iesire", "Blas-Fem". M-am intalnit cu texte foarte bune si, in acelasi timp, cu oameni (ma refer la echipa) care vor sa munceasca. Multumesc Crista pentru ca ai initiat proiectul!

Sandra Şimon
Blas-fem 2... hmmm. Mi-e greu sa spun ce cred despre spectacol. Imi place foarte mult dar nu stiu daca este ca celelalte,"Poezisele" si "Ieudul".S-a mai curatat fata de prima reprezentatie si nu am mai fost asa de stresata. M-a dezamagit numarul mic de spectatori prezenti in sala si asta a influentat in mod cert energia noastra. Am avut cea mai slaba concentrare de pana acum iar asta chiar nu-mi explic de ce. Momentele au iesit bine doar pentru ca nu aveau cum sa iasa prost,ni le-am asumat,le-am inteles si sper ca publicul a facut la fel. Cred ca spectatorii de ieri nu au inteles de fapt ce vrem noi sa spunem cu acest spectacol si inainte de a incepe isi imaginau ca vom pune barbatii la zid si eventual sa facem si un moment teatral din asta chiar vom incendia vreunul,il vom flamba,vom bate masculi sau... Ei bine, nu e asa. In orice caz pe mine m-a facut mai puternica acest spectacol si mai increzatoare ca femeie. M-as bucura sa vina mai multi oameni la urmatoarele reprezentatii pentru ca este intradevar un spectacol sau un experiment teatral educativ si care iti pune multe semne de intrebare.

Vlad Rotaru

Am fost usor dezamagit cand am vazut ca nu au venit oameni.Dar cum a inceput spectacolul dezamagirea a disparut si am uitat de oamenii din sala.Sau mai bine zis de lipsa lor.
A fost fun, si nu stiu de ce,dar m-am simtit ceva mai bine decat la alte spectacole.
Aveam dubii in privinta mesajului transmis de acest spectacol,si inca am.Au fost prea putini spectatori pentru a imi face o idee generala despre perceptia lor.
Eu,sincer,nu stiu cum unii pot fi misogini fata de alti semeni.Tre sa fii un om crud sa poti gandi astfel.Educarea primita din partea societatii cred ca e cea mai nociva.
Si ar trebui luptat impotriva acestui lucru in continuare.Ma bucur ca facem acest lucru impreuna,si va cer scuze in numele barbatilor ce in continuare,vad femeile precum robotii de bucatarie,sau masinile de spalat.

Feedback de la spectatori

Nu am avut timp să mă ocup de mediatizarea spectacolului, aşa că am avut numai 11 spectatori şi numai trei au completat fişa de feedback.

a. Ce v-a plăcut la experimentul nostru?
b. Ce nu v-a plăcut la experimentul nostru?
c. Care moment v-a impresonat cel mai tare și de ce?
d. Alte observații

1. Eva
a. „Poveștile” legate cu cântecele.
b. Păpușa arsă.
c. Actoria fetelor.
d. -

2.
a. Dialogurile cu scriitoarele
b. -
c. -
d. Apreciez efortul și prezentarea unui subiect foarte interpretabil.

3.
a. -
b. -
c. -
d. Spectacolul a fost genial. Aștept un „to be continued”, pentru că asta e viață, și nu un spectacol.

Ultimul spectacol din 2012, BLAS-FEM

Ieudul fără ieşire 3 - jurnalul echipei

Anda Saltelechi (actriţă):
Inca din timpul zilei am avut probleme de concentrare. Nu am prea apucat sa mananc etc. Mi s-a parut, si asta dinainte de spectacol, ca plutea un soi de dezamagire peste si printre noi, ceva tacit, dar care urla. Nu puteam sa pun mana, dar era acolo. De cum a inceput spectacolul, am simtit ca nu se tese, parca era o energie care se punea contra noastra. Parca eram civili... Spectacolul se juca a treia oara si parca s-a jucat cu noi, el cu noi, nu noi cu el. A doua oara cand l-am jucat am avut o placere grozava sa ma joc cu textele, sa improvizez, sa ma simt bine; acum am incercat sa merg pe acelasi drum... dar nu a mai iesit la fel... Poate am "adormit" in trecut, in amintirea acelui bine, iar azi, in prezentul in care am jucat, lucrurile nu s-au legat la fel. Energia asta buna pe care, ca actori, o gasim uneori, e ceva fragil, nu stim de unde vine... si cum sa ajungem la ea... si uneori se intampla sa nu ajungem si atunci "ingerul nu coboara", vorba domnului Catalin Naum. SI ramane doar masinaria spectacolului. Dar nu e uleiul ala cald care netezeste lucrurile si le transorma in ceva sfant, placut de privit... Au fost momente bune, nu zic ca nu... Putine, insa, ce-i drept.
Ma bucur si pentru experiente de genul acesta, altfel cum m-as putea bucura de celelalte?! Cum le-as putea recunoaste?
Abia astept sa jucam luni!!!!!!! La muzeu! V-asteptam cu drag lanoua noastra experienta! "Blasfem"!

Rodica Bunea (actriţă):
Inainte sa incepem, simteam ca abia asteptam sa-i dam drumul, asteptarea de dupa paravan pana intra publicul in sala este destul de dificila. Neregulile tot nu ne-au ocolit- nu stiu cum am reusit sa punem elasticul usor "diferit" de cum il puneam la repetitii, au fost anumite momente cand nu ma mai ajuta, nefiind in locul in care trebuia sa fie. Am simtit asta in mod special la momentul de final, cand nu am reusit sa fac miscarile de dans pe care le-am tot repetat. Lumina a fost diferita , in loc de lampa am avut un reflector ce a facut un pic mai multa lumina decat ma asteptam. Eu ,sincer, m-am obisnuit cu ea dupa primele momente, dar am simtit intr-adevar publicul mai aproape de mine, mai in spatiul "meu".
Am auzit si de la colegii mei ca au fost probleme cu concentrarea: si eu personal am simtit momente in care nu ma puteam aduna, dar cel mai bine m-am simtit pe Amicul si cred ca din cauza faptului ca atunci puteam privi publicul , fiind singura poezie pe care nu o citesc.
Am avut si un element nou- clopoteii. Cred ca mai trebuie lucrat momentul, dar mi s-a parut un lucru care ne-a ajutat sa dezvoltam momentul acela de dans, moment ce inainte nu era foarte bine definit.
Domnul Ioan Es Pop a fost prezent si de aceasta data, si ii multumim din suflet.


Simon Sandra (actriţă) :
A treia reprezentatie. Emotii. Pare-mi-se ca nu a iesit atat de bine ca primele doua. Nu m-am asteptat sa vina atat de multa lume si iar a trebuit sa suplimentam locurile. Asta a fost bine, ce nu mi-a placut a fost faptul ca, din nou, persoanele care erau "special" invitate, oameni de teatru, presa, nu au venit. Dezamagitor pentru noi.
NU stiu de ce nu a avut la fel de multa energie spectacolul... desi momentele erau bine imprimate in memorie si nu am avut problemele de data trecuta in privinta succesiunii lor. Publicul a fost foarte "cuminte" la discutiile de dupa spectacol, fiind destul de retinuti, rusinosi.
Domnul Ioan Es. Pop a fost din nou in sala si am apreciat asta enorm. Cred ca mi-as dori ca luminile din timpul spectacolului sa fie mai slabe, sa avem o oarecare intimitate pana si in relatia cu spectatorii. Tare as vrea sa vada acest spectacol si oamenii care au un cuvant de spus in teatru pentru ca eu consider "Ieudul fara iesire" un spectacol care poate avea o viata lunga si pe scena unui teatru.

Cristian Rus (actor):
Este foarte fain sa joci intr-un spectacol care se modifica de la o reprezentatie la alta, dar implica un risc destul de mare, si anume sa gresesti sau sa iti pierzi concentrarea din cauza modificarilor. Al treilea spectacol a fost, din punctul de vedere al coregrafiei, cel mai greu de pana acum. Am avut chiar de la inceput probleme, si am functionat, cand din disperare, cand constient de ceea ce fac. Au fost destule momente in care nu mai stiam ce urmeaza si am incercat sa imi adun gandurile si sa imi dau seama. M-am simtit cel mai epuizat de pana acum, insa atmosfera spectacolului ma face mereu sa ma regasesc pantru a continua.

Vlad Rotaru (video artist):
La primul moment mi-a placut foarte mult machiajul actorilor, le-a dat fetelor un aer mult mai grav si au avut un impact mult mai puternic. Iar Cristi a improvizat bine, chiar daca i s-a rupt elasticul ce il tinea legat de masa. "Ca o amara mare pasare marina" a fost putin grabit, dar dupa, s-a revenit la un ritm mai normal. Mi-a placut foarte mult atmosfera de "Ieud" ce s-a creat in sala si faptul ca actorii nu si-au iesit din rol, chiar si cand se intamplau lucruri neprevazute. Lumina a fost ceva mai puternica si nu a fost bine pentru ca a scazut din intensitatea proiectorului. Ne trebuie un filtru de difuzie BTW. Ne trebuie un desfasurator nou.

Maria Ungheanu (soprană):

Da. Emotii si din partea mea au fost mai multe ca niciodata. De ce? Nu stiu.. Am inceput sa ma relaxez abia dupa jumatatea spectacolului. Am tinut neaparat sa scriu si eu pe grup deorece am avut cateva ezitari din lipsa de concentrare, drept pt care imi cer scuze.
In mare, mie mi-a placut ce s-a intamplat ca traire si dorinta de a juca din nou acelasi spectacol, totusi diferit :)

Ieudul fără ieşire - trailer

Luni, 10 decembrie, a treia reprezentaţie (şi ultima pe 2012) a spectacolului IEUDUL FĂRĂ IEŞIRE, selecţie din volumul de poezii al lui Ioan Es. Pop!

TEATRUL DE FOC

Acesta este numele pe care l-am ales până la urmă pentru trupa noastră... Ne reprezintă pentru că:

- focul este lumină - şi este lumină vie (spre deosebire de lumina artificială a lanternei, becului, reflectorului)
- focul nu poate fi murdărit aşa cum pot fi murdărite apa, aerul, pământul
- focul purifică
- oţelul sabiei se căleşte în foc
- pasărea Phoenix, înainte de a renaşte din cenuşă, e nimicită în propriul foc
- focul nu moare şi nu se descompune/degradează - când se stinge nu mai poate fi numit foc

Şi multe alte motive la care nici nu ne-am gândit, le-am intuit doar...

Acum ne căutăm un logo fain, care să conţină două elemente: foc şi teatru. Any ideas?

Cum am construit BLAS-FEM şi ce e cu feminismul

Nu am vrut neaparat să fac un spectacol feminist, pentru că, în general, nu îmi bat capul cu împărţirea umanităţii pe sexe, pe rase sau pe religii. Dar s-a întâmplat ca actorul meu, Cristian Rus, să fie nevoit să plece în turneu cu un alt spectacol şi atunci ce era să fac? Nu puteam să îmi iau înapoi cuvântul dat publicului, trebuia să jucăm, ca în fiecare luni, un spectacol... Aşa că am construit într-o săptămână un spectacol nou-nouţ, fără Cristi, cu cele trei actriţe: Anda, Rodica şi Sandra.

De fapt, "spectacol" chiar nu este un termen potrivit, mai degrabă este vorba despre un fel de happening teatral, un studiu sociologic asupra feminismului românesc, aşa cum este el înţeles în 2012, de către femei.

POEZISELE 11 - jurnal de actori

Sandra Şimon
A 11-a reprezentatie a "Poeziselor" a fost una destul buna,per total.Simteam nevoia sa se scurteze putin deoarece inainte oboseam pana la final si imi pierdeam energia. Am avut foarte mari emotii,ma simteam ca la premiera. Am fost putin dezamagita cand am vazut ca sunt in jur de 25 de spectatori in sala desi pe facebook la eveniment dadusera attending cam 60. Ei,asta nu m-a facut sa joc mai bine sau mai prost dar nu inteleg "procedura" aceasta.Imi era dor sa joc din nou spectacolul dupa o perioada in care ne-am concentrat asupra altor premiere.Nu stiu de ce aveam impresia la "Poema chiuvetei" ca voi uita textul sau ca ma voi balbai pana la urma si cred ca o mare parte din acel moment m-am concentrat asupra acestui lucru iar "balba",una singura,mica de tot,nu m-a ocolit.Momentul Emil Brumaru,din punctul meu de vedere a fost... nu a iesit cum trebuia. Mi-a placut foarte mult momentul in care s-a terminat spectacolul si spectatorii intarziau sa aplaude,si intarziau,si nu aplaudau pana cand dupa un timp s-a auzit un timid batut din palme. Mi s-a parut un moment fantastic,plin de energie a publicului si mi-am dat seama atunci ca s-a intamplat ceva in interiorul lor dupa ce au trecut prin acest spectacol.Spectatorii nu au fost foarte comunicativi la discutia de la final iar reactiile lor din timpul spectacolului,destul de reticente.Am castigat in urma a 11-a reprezentatii a "Poeziselor" placere si entuziasm,emotie si dorinta de a face publicul sa nu aplaude la final.

Rodica Bunea
Am avut emotii pentru ca e ceva timp de cand nu m-am mai gandit la Poezisele, pentru ca am lucrat la celelalte spectacole. Mi-a fost dor de o reprezentatie ca asta, nu zic ca a fost buna, zic doar ca atmosfera si energia din seara asta mi-au placut foarte mult. Intr-adevar, e altceva sa jucam Poezisele inr-un cadru mai intim ca la muzeu, si pe o scena cum am jucat la Bistrita. Acum, sa nu ma intelegeti gresit, tot au existat stangacii si "greseli scenice", dar tot am simtit ceva in aer in seara asta. Publicul fu fain, incepe sa-mi placa sa fie tacut si retinut, iar tacerea de la final ....n-am stiut cum sa o interpretez. Stiu ca Grotowski spunea ca ideal este sa nu se aplaude, sa se lase acea tacere, si nu stiu daca chiar asta s-a intamplat , daca a fost "acea tacere", dar am avut un sentiment....da.
PS: Mi-a placut ca la Florin Iaru publicul a intrat in jocul nostru.

Cristian Rus
Recunosc ca nu stiam daca imi este dor de Poezisele, insa in timpul repetitiilor mi-am dat seama ca imi lipsea acest spectacol si ca face parte din mine si intr-un mod inconstient. A 11-a reprezentatie mi-a adus multe surprize. Incep cu una mai proasta, si anume ca in timpul spectacolului am avut cateva greseli care s-au nascut din simplul fapt ca nu era recuzita une trebuia sau nu a ajuns replica la timp si mi-a fost distrasa atentia din aceasta cauza. Inteeresant totusi este ca spectacolul a avut o energiee buna, iar publicul a reactionat la cateva momente, mai ales la Florin Iaru, ceea ce inseamna ca spetacolul nu si-a pierdut prospetimea. M-am bucurat cel mai mult la final, cand aplauzele nu veneau, si s-a creat acel moment in care cuvintele/aplauzele sunt de prisos, pentru ca uneori tacerea face cat o mie de cuvinte. Cred ca este un moment in care actorul primeste direct mesajul de la public ca a facut pentru el in acea seara ,in acel moment exact acel ceva de care avea nevoie pentru a se reintoarce din nou la teatru.

POEZISELE 11 - părerea publicului

a. Ce v-a plăcut la experimentul nostru?
b. Ce nu v-a plăcut la experimentul nostru?
c. Care moment v-a impresionat cel mai tare și de ce?
d. Alte observații

1. studentă, 20 de ani
a. – apropierea de public;
-pantomima actorilor.
b. – lipsa unei legături între scene (coreență a poveștii)
-ușoara senzație de artificial pe alocuri.
c. Plimbarea miresei (scena finală) și depunerea rochiei pe clape, scenă încărcată simbolic, puternică, încărcată emoțional.
d. Ar mai fi de lucrat pentru a se pune și mai bine în valoare poezia. Luminile ar reuși să atenueze mult mai frumos mișcările. Binișor, nu extraordinar (mă așteptam la altceva)

 2. paznic, 24 de ani
a. Energia pe care am primit-o. Vă mulțumesc.
b. Vreau să văd mai mult „sânge-n vene”
c. „Exist Exist, îi răspund.
La vârsta ta, eu eram altfel, îmi spune.
Tu parcă n-ai sânge-n vene, n-ai viață, n-ai demon.”
d. –

 3. cântăreț, 21 de ani
a. Ideea de „nou”, trăirea cu care actorii joacă și implicare publicului în anumite scene.
b. Nu am ceva ce nu mi-a plăcut
c. Toată acțiunea.
d. –

4. Dan Tecucianu, critic, poet
a. A fost vulgar, ocult, epileptic, un exercițiu experimental, a exploatat latura întunecată
b. Mă întorceam prea des și mă dureau ochii.
c. N-au existat momente.
d. Mi-al dori să aud, să văd, să simt și poezia lui Ionel Ciupureanu în cadrul teatrului... Pardon! Experimentului.

5.
a. Curajul. A fost o experiență inedită care fiind în stadiul exerimental a necesitat mult curaj din partea voastră, motiv pentru care vă aplaud.
b. Alegerea poeziilor, însă aici e o problemă de gust, deoarece eu sunt adeptul Renașterii și modernismul/posmodernismul mă lasă rece. Asta însă nu este vina domniilor voastre, mai ales că în ciuda acestui fapt îl consider un spectacol reușit, deși ar mai avea loc de înbunătățire.
c. Toate au avut forța lor, dar mai ales cele care aduceau și publicul în jocul teatral care se aliniază pieselor jucate spre exemplu la Globe, în Londra, unde publicul este mai implicat în piesă, decât în orice altă parte, exceptând teatrul stradal...
d. ... din păcate publicul român nu este educat în acest sens al interacțiunii cu actorii. Ceea ce faceți voi ar putea schimba acest lucru și astfel să maturizeze publicul român. În afară de asta, nu lăsați și nu vreți să lăsați poezia să moară, motiv pentru care aveți cel mai profund respect al unui om neînsemnat.

6. Cosmin, 29, org.events
a. Creativ, bine jucat, textele alese foarte bine; cântatul
b. ați scăpat, nu există
c. Cam după 15 min, ceva legat de dragoste(nu sunt sigur legat de timp)
d. Sunteți foarte frumoși și foarte tari!

7. Raluca Anton, 20, studentă
a. Tocmai faptul că-i un experiment. Și că e vorba de poezie. Spectacolul a fost fluid, a curs... direct în suflete
b. Cred că momentul în care una dintre actrițe s-a dezbrăcat. Poate că era de preferat ceva mai sugestiv.
c. Momentul Emil Brumaru. Poate și pentru că sunt atașată în mod deosebit de poezia lui. Cântecul Mariei Tănase s-a potrivit de minune.
d. –

8. Ioana Bălan, 20, studentă
a. Gama variată de teme abordate.
b. Consider că momentul în care Rodica a început să se dezbrace a fost dus până la final, dar puțin în exces. Lucrurile echilibrate ar putea fi interpretate de public dintr-un unghi pozitiv (mai pozitiv, în ciuda faptului că nu are grad de comparație)
c. Probabil cel mai impresionant moment, și nu doar pentru mine, a fost cel din urmă. Moartea, în ipostaza miresei, pune niște semne de întrebare, iar finalul ar putea fi deschis. Suspans, mister, tensiune, toate construiesc un „total” nu perfect, dar care tinde spre perfecțiune.
d. –

9. Dobrovicescu Mișu, 77, ing. C-ții
a. Totul. Originalitatea
b. Nu este cazul
c. Intrarea în MNLR- actorii primindu-ne ca într-un muzeu al figurilor de ceară.
d. S-a jucat pe diverse stiluri de poezii care a eterogenizat intregul spectacol.

10. Cristina, 29
a. Originalitatea, intimitatea, interacțiunea cu noi
b. Nu m-aș opri la poezia contemporană
c. M-a impresionat foarte mult sfârșitul acestui spectacol... neașteptat.
Danilov și încă câteva...
d. Îmi pare o idee genială interpretarea teatrală a poeziilor... Spectacolul este tare interesant... este prea interesant să se piardă.

POEZISELE 11 - jurnalul regizorului

A fost o seară specială. Nu au fost mulţi oameni (vreo 25, cred), însă îngerul a coborât. Invitat special: dl. Constantin Cojocaru, cu care am avut o frumoasă discuţie după.

Ultima reprezentaţie a spectacolului POEZISELE în 2012

Va avea loc luni, 3 decembrie, la ora 19:00.