Ieudul fără ieşire 3 - jurnalul echipei

Anda Saltelechi (actriţă):
Inca din timpul zilei am avut probleme de concentrare. Nu am prea apucat sa mananc etc. Mi s-a parut, si asta dinainte de spectacol, ca plutea un soi de dezamagire peste si printre noi, ceva tacit, dar care urla. Nu puteam sa pun mana, dar era acolo. De cum a inceput spectacolul, am simtit ca nu se tese, parca era o energie care se punea contra noastra. Parca eram civili... Spectacolul se juca a treia oara si parca s-a jucat cu noi, el cu noi, nu noi cu el. A doua oara cand l-am jucat am avut o placere grozava sa ma joc cu textele, sa improvizez, sa ma simt bine; acum am incercat sa merg pe acelasi drum... dar nu a mai iesit la fel... Poate am "adormit" in trecut, in amintirea acelui bine, iar azi, in prezentul in care am jucat, lucrurile nu s-au legat la fel. Energia asta buna pe care, ca actori, o gasim uneori, e ceva fragil, nu stim de unde vine... si cum sa ajungem la ea... si uneori se intampla sa nu ajungem si atunci "ingerul nu coboara", vorba domnului Catalin Naum. SI ramane doar masinaria spectacolului. Dar nu e uleiul ala cald care netezeste lucrurile si le transorma in ceva sfant, placut de privit... Au fost momente bune, nu zic ca nu... Putine, insa, ce-i drept.
Ma bucur si pentru experiente de genul acesta, altfel cum m-as putea bucura de celelalte?! Cum le-as putea recunoaste?
Abia astept sa jucam luni!!!!!!! La muzeu! V-asteptam cu drag lanoua noastra experienta! "Blasfem"!

Rodica Bunea (actriţă):
Inainte sa incepem, simteam ca abia asteptam sa-i dam drumul, asteptarea de dupa paravan pana intra publicul in sala este destul de dificila. Neregulile tot nu ne-au ocolit- nu stiu cum am reusit sa punem elasticul usor "diferit" de cum il puneam la repetitii, au fost anumite momente cand nu ma mai ajuta, nefiind in locul in care trebuia sa fie. Am simtit asta in mod special la momentul de final, cand nu am reusit sa fac miscarile de dans pe care le-am tot repetat. Lumina a fost diferita , in loc de lampa am avut un reflector ce a facut un pic mai multa lumina decat ma asteptam. Eu ,sincer, m-am obisnuit cu ea dupa primele momente, dar am simtit intr-adevar publicul mai aproape de mine, mai in spatiul "meu".
Am auzit si de la colegii mei ca au fost probleme cu concentrarea: si eu personal am simtit momente in care nu ma puteam aduna, dar cel mai bine m-am simtit pe Amicul si cred ca din cauza faptului ca atunci puteam privi publicul , fiind singura poezie pe care nu o citesc.
Am avut si un element nou- clopoteii. Cred ca mai trebuie lucrat momentul, dar mi s-a parut un lucru care ne-a ajutat sa dezvoltam momentul acela de dans, moment ce inainte nu era foarte bine definit.
Domnul Ioan Es Pop a fost prezent si de aceasta data, si ii multumim din suflet.


Simon Sandra (actriţă) :
A treia reprezentatie. Emotii. Pare-mi-se ca nu a iesit atat de bine ca primele doua. Nu m-am asteptat sa vina atat de multa lume si iar a trebuit sa suplimentam locurile. Asta a fost bine, ce nu mi-a placut a fost faptul ca, din nou, persoanele care erau "special" invitate, oameni de teatru, presa, nu au venit. Dezamagitor pentru noi.
NU stiu de ce nu a avut la fel de multa energie spectacolul... desi momentele erau bine imprimate in memorie si nu am avut problemele de data trecuta in privinta succesiunii lor. Publicul a fost foarte "cuminte" la discutiile de dupa spectacol, fiind destul de retinuti, rusinosi.
Domnul Ioan Es. Pop a fost din nou in sala si am apreciat asta enorm. Cred ca mi-as dori ca luminile din timpul spectacolului sa fie mai slabe, sa avem o oarecare intimitate pana si in relatia cu spectatorii. Tare as vrea sa vada acest spectacol si oamenii care au un cuvant de spus in teatru pentru ca eu consider "Ieudul fara iesire" un spectacol care poate avea o viata lunga si pe scena unui teatru.

Cristian Rus (actor):
Este foarte fain sa joci intr-un spectacol care se modifica de la o reprezentatie la alta, dar implica un risc destul de mare, si anume sa gresesti sau sa iti pierzi concentrarea din cauza modificarilor. Al treilea spectacol a fost, din punctul de vedere al coregrafiei, cel mai greu de pana acum. Am avut chiar de la inceput probleme, si am functionat, cand din disperare, cand constient de ceea ce fac. Au fost destule momente in care nu mai stiam ce urmeaza si am incercat sa imi adun gandurile si sa imi dau seama. M-am simtit cel mai epuizat de pana acum, insa atmosfera spectacolului ma face mereu sa ma regasesc pantru a continua.

Vlad Rotaru (video artist):
La primul moment mi-a placut foarte mult machiajul actorilor, le-a dat fetelor un aer mult mai grav si au avut un impact mult mai puternic. Iar Cristi a improvizat bine, chiar daca i s-a rupt elasticul ce il tinea legat de masa. "Ca o amara mare pasare marina" a fost putin grabit, dar dupa, s-a revenit la un ritm mai normal. Mi-a placut foarte mult atmosfera de "Ieud" ce s-a creat in sala si faptul ca actorii nu si-au iesit din rol, chiar si cand se intamplau lucruri neprevazute. Lumina a fost ceva mai puternica si nu a fost bine pentru ca a scazut din intensitatea proiectorului. Ne trebuie un filtru de difuzie BTW. Ne trebuie un desfasurator nou.

Maria Ungheanu (soprană):

Da. Emotii si din partea mea au fost mai multe ca niciodata. De ce? Nu stiu.. Am inceput sa ma relaxez abia dupa jumatatea spectacolului. Am tinut neaparat sa scriu si eu pe grup deorece am avut cateva ezitari din lipsa de concentrare, drept pt care imi cer scuze.
In mare, mie mi-a placut ce s-a intamplat ca traire si dorinta de a juca din nou acelasi spectacol, totusi diferit :)