IEUDUL 2 văzut de echipă (19.11.2012)

Sandra Simon
A doua reprezentatie a "Ieudului fara iesire" m-a emotionat complet. Incepand cu publicul care nu mai inceta sa umple sala si sa ocupe toate scaunele,inclusiv randurile care s-au format din tineri care au stat pe jos (imi faceam griji ca o sa se ocupe si spatiul de joc) si continuand cu prezenta lui Ioan Es. Pop. A fost un spectacol bun dar nu la fel de energic in comparatie cu primul. Cred ca trebuia repetat macar putin inainte de a-l prezenta,lucru pe care nu am reusit sa-l facem datorita unor ... neintelegeri sau "probleme tehnice". Imi faceam griji si din cauza elasticului pe care trebuia sa-l menajam pentru a nu se simti spectatorii inconfortabil. Fetele care au cantat au reusit si de data aceasta sa imi induca acea stare de disperare necesara dansului de final...bravo si multumim. Joc acest spectacol cu atat de mult entuziasm si placere cred ca si datorita faptului ca volumul de poezii al lui Ioan Es. Pop mi se pare genial,m-a cucerit intru totul. Publicul nu a fost la fel de comunicativ ca alte dati,mi s-a parut timid in a-si expune parerile despre spectacol. Nu cred ca e un spectacol-lectura,cred ca e "o piesa",a devenit o piesa...de arta.

Cristian Rus
Imi este foarte ciudat sa gasesc o explicatie logica sau macar aproape de logica , in ce priveste seara cand am jucat al doilea spectacol "Ieudul fara iesire". Lipsiti de energie sau poate putin descurajati dar indarjiti sa facem treaba buna, a iesit un spectacol care se pare ca a placut, desi noi (echipa) simteam altceva. Totusi nu pot nega faptul ca m-am bucurat sa vad atat de mult public. Cred ca acesta a fost impulsul bun pentru a putea duce la bun sfarsit spectacolul fara greseli "grave". Imi este foarte clar ca publicul influenteaza calitatea spectacolului, chiar uneori , in anumite situatii defavorabile spectacolului, el il poate ridica. Sunt curios cati oameni ar reveni sa il mai vada.

Rodica Bunea
A doua reprezentatie- public numeros, emotii multe, momente care au curs lin, momente mai impiedicate, caldura MARE, discutii usor timide(cu publicul) dupa. Ioan Es Pop a fost prezent din nou. M-am bucurat, sustinerea lui este evidenta. Simt ca mai am de repetat dansurile in elastic, ca sa nu mai apelez la improvizatie disperata. Un castig foarte mare pentru Ieudul nostru- muzicienii- punctez inca o data lucrul acesta.

Andreea Dinu (A venit în urma anunţului prin care căutam teatrolog sau filolog. Nu e nici una, nici alta, e o fată deşteaptă şi dornică să ne ajute. E cu noi, cred, din 5 noiembrie. Cu timpul sper că va prelua acest blog.)

Din clipa în care am ajuns la muzeu în ziua spectacolului am fost copleșită de tensiunea din jur. Mai era mult prea puțin timp la dispoziție pentru repetiții și atât de multe lucruri de făcut... Colac peste pupăză, sala în care urma să se țină evenimentul urma să se elibereze cu doar un sfert de oră înainte de ora stabilită de începere.
Pe la ora șase și jumătate au început să vină spectatori. Ultimele detalii erau puse la punct. Timpul trecea, iar oamenii continuau să vină... În final, am fost surprinsă de fluxul mare de oamenii ce se îndrepta către sala de spectacol. Mă temeam că nu vor fi scaune pentru toată lumea, că nu vor avea loc atât de mulți oameni într-un spațiu atât de strâmt. Noroc cu câteva izoprene pe care au stat tinerii.
În fine, odată început, cu excepția câtorva scăpări normale cauzate de emoții, totul a decurs atât de bine... s-a observat o evoluție extraordinară de la premiera care a avut loc cu doar o săptămână înainte.
Am fost uimită de aplauzele pline de viață ale tuturor la final care nu se mai opreau. Dar au fost meritate din plin! Jocul actorilor a reușit, cred, să ne ducă pe toți pe o altă lume.