BuletinDaDA: Nostalgia de la nr. 53

Multumim Raluca Dan pentru ca ne-ai impartasit experienta ta in NOSTALGIA 53! Redam articolul mai jos - dar el poate fi citit pe Buletin DaDa:

Nostalgia de la nr 53

Posted on aprilie 30, 2013 by raluca dan

Standard

Nu sunt critic de teatru. Nici dramaturg. De obicei, sunt spectator. Aseara, am fost si actor. Teatrul de Foc a pus cateva lemne pe foc si a incins un teatru pe cinste.  Ce s-a intamplat aseara pe Bulevardul Carol nr 53 a fost magic. Crista Bilciu nu te invita la o piesa de teatru, te face sa te pierzi intr-un labirint teatral. Si ai ore intregi la dispozitie de ratacit prin lumea teatrului. Spectacolul « Nostalgia » te face sa traiesti textele lui Mircea Cartarescu.

La inceput ne-am adunat intr-o gradina retrasa, in curtea unei case parasite. La un moment dat suna ceasul. Intrati in labirint. Teatrul e viu, timpul se scurge altfel, iar spatiul e sacru. Profanul isi vede de inserare afara. Parc-as fi in « La Tiganci ». 7 fetite cucuiete te iau la joaca cu ele. Dar jocurile iti pot schimba viata. Trebuie sa ai grija. De jocul tau depinde ce se va intampla. Povestile si personajele lui Cartarescu sunt vii. In carne si oase. Te urmaresc prin toate cotloanele si fiecare incearca sa te atraga in lumea lui.

Mirciulica iti poveste cu mana pe inima, cu vocea calda si nostalgia, de vremurile copilariei. Baietelul reuseste sa tipe si sa topaie timp de ore intregi cu aceeasi energie. Nu-si iese nicio clipa din rol. Pentru ca nu e un rol, e chiar el. Ne urcam cu el in castan si privim bila de cristal. Ne amintim de Mendebilul, ca si cum e amintirea noastra, nu a lui Cartarescu.  In obscuritate, baietelul ne dezvaluie secretul universului. « Dupa moarte, urmeaza o cale lunga. » Degetele ni se strang in palme, ochii se ascund in orbite, mainile si picioarele se retrag in trunchi. Ne strangem si ne facem mici de tot. Destul de mici incat sa incapem in uterul unei mame. « Prin ochii mei te priveste un mort ». Te emotionezi si ti se face pielea de gaina.

Daca ai putin curaj, lasa-te legat la ochi si lasa-te purtat pe scari in jos, in pivnita casei. Aici ruletistul isi rateaza sinuciderea in mod constant. Pariaza pe viata lui sau provoaca sortii si liciteaza-i moartea. Nu stiu numele ruletistului, dar emotia de pe fata lui, din gesturile lui tremurate si accesele lui de frenezie sunt autentice. Un rol desavarsit. O fi fost pentru ca eram déjà de mult in aceasta lume sacra a teatrului..o fi fost talentul extraordinar al acestui tanar actor al carui nume imi e necunoscut pentru moment.

O lume psihedelica. Plina de monstrii si strigate.  Pe culoare, pe scari, povestile se intalnesc. Iolandaaaa, striga baietelul. Ada rade si sare prin viata. Garoafa iti ghiceste si te deoache. Ati gasit vreo scoica ? intreaba Nana,cu un zambet de papusa de portelan.

Eu am gasit scoica. Intalnirea cu Egor a fost una dintre cele mai frumoase intalniri din aceasta casa demonica. El, Scriitorul, care vrea sa inghita lumea in cartea lui, care vrea sa fie mai mare decat viata si sa scrie Cartea. Eu, mica, intr-un colt, sub privirea lui apriga. Ascult si il las sa ma invete sa visez. Am primit cadou o scoica magica pe care daca o pui sub perna visezi… REM..

REM. Ruletistul. Mendebilul.Arhitectul. O casa parasita. O echipa mare de oameni talentati care au stat conectati timp de 4 ore. Epuizant, dar nu pentru ei. In vintrele lor, arde focul pasiunii pentru teatru. Teatrul de Foc e exploziv. Le voi pandi toate spectacolele. Si daca va exista o a treia editie a Nostalgia nu vad niciun motiv pentru care sa ratati asta.. Odata ce te-ai intalnit cu sacrul, lumea nu va mai arata la fel la iesire..