MIORITICE (în căutarea lui Dracula) - repetiție cu public 1

19 iulie 2013

Sandra Drăgan
Cand ma gandesc la repetitia deschisa de astazi, ma bucur, pentru ca imi aduc aminte de momentele in care s-a realixat o conexiune intre noi, cand efectiv ne-am simtit unii pe altii, si mi se pare ca acele momente au fost memorabile (inceputul Mioritei); mi se pare ca in mare a iesit bine, dar imi pare rau in mod special de vioara, care s-a dezacordat si m-a incurcat teribil faptul ca o coarda era mult prea jos, si imi pare rau ca prin chestia asta mi-am incurcat si colegii! Sper ca maine sa nu mai fie ceasta problema si sa iasa si mai bine! :)

Simon Sandra
A fost o zi foarte faina. Repetitia cu public m-a facut sa-mi dau seama ca acest spectacol este mult mai solicitant decat credeam,fizic,vocal... Nu ma asteptam sa vina atat de multa lume si sa avem public chiar si pe aleea din afara Curtii Vechi.Au fost si lucruri "negative",doar era o repetitie dar sunt sigura ca le vom rezolva. Echipa este minunata si am inceput sa gandim si sa ne miscam ca un intreg.Se leaga multe lucruri si ne leaga si mai multe. Sper sa ramanem impreuna toti si sa ne bucuram de ceea ce creem la repetitii,in spectacole,in experienta asta a noastra.

Luiza Cobori
Chiar daca repetitia cu public de asta seara n-a fost una dintre cele mai reusite repetitii de pana acum, cred totusi ca a fost o idee buna... cel putin pentru mine a fost un castig. Mi-a semnalat probleme si momente de nesiguranta pe care trebuie sa mai lucrez si am facut cunostinta cu colegii mei in regim de spectacol. Desi sunt nelinistita cu mine pentru ca nu ma pot opri din critica si biciuire, a fost o zi plina si frumoasa. Am muncit cu totii atat de mult si in conditii atat de vitrege... este o binecuvantare sa poti sa vezi publicul in fata ta.
Cred ca repetitia de maine va fi una foarte reusita!

Anda Saltelechi
Ce faine sunt spectacolele, sa zic, in aer liber! Stateam acolo... si bateam in toba (inceputul spectacolului) si imi venea soarele ala in ochi, si vedeam cerul si parca era un anume gen de comuniune... si cu oamenii si cu colegii... si a mea cu sufletul meu. Am repetat cu bucurie in seara asta! Unde nu a iesit, nu m-am suparat! La un moment dat, chiar la inceput, am simtit ceva foarte ciudat : ca noi, publicul, cerul, pasarile... eram una! Imi auzeam colegii (la cantecul de la inceput) si putea distinge clar fiecare voce aproape, ii simteam atat de prezenti ca mi-a venit chef de joaca si am dat "tonul" la un ritm pe loc improvizat. Stiam, dar STIAM ca nu am ce sa pierd! sau ce sa risc! Mi-a placut mult speech-ul Cristei dinainte sa incepem! Si fiind in cap si cu domnul Naum de cateva zile, m-am "aruncat"!

Raluca Zlatanov
A fost super..cu toate supararile sicriticile noastre in timp ce neschimbam...a fost super; a fost un public cald...si eu am fost curioasa de ei si de noi..de reactii..de ce vom face...a fost un inceput care m- a panicat la inceput nu stiam ce vom face jumatate de ora...apoi m-am simtit atat de bine si ca facand parte dintr-un grup compact si dintr-o poveste...au fost momente de nesiguranta acolo unde ar fi trebuit sa fie cantec si dans....dar la sfarsit am simtit bucuria de a dansa si ca la inceputul spectacolului a fost o energie comuna care am simtit-o cu totii, reusind sa finalizam intr-un gest comun, ca un singur corp...

Mihai Marin
''Mie mi-a placut foarte mult repetitia cu public de astazi. Inca dinaintea inceperii spectacolului am simtit ca suntem foarte conectati intre noi. Momentele au iesit mai mult sau mai putin bine, din mai multe motive, pe care le vom discuta la repetitiile de maine cu siguranta, important este ca functionam foarte bine ca echipa, ceea ce ma bucura mult. Eu m-am simtit ca facand parte dintr-un intreg mult mai mare decat mine si, totodata, intregul eram eu. Pentru mine cel mai intens moment a fost cand dansam cu batul in mana chemand ploaia, la inceputul Paparudei. Nici nu stiu cum sa exprim in cuvinte ce s-a-ntamplat atunci, rugam norul intunecat de deasupra noastra sa ne ude si stiam sigur ca-mi aude gandurile, tot ce-mi doream atunci era sa ploua si stiu ca daca dansam indeajuns de mult pana la urma se-ndura si ne racorea cu ploaia lui. Acum inteleg cu adevarat ce este un ritual.''

Florin Stoian
Pentru mine a fost o seara minunata! La inceputul spectacolului, in cupola unde cantam, am simtit ceva magic, ma uitam in ochii lui George si parca eram una si aceeasi persoana, era o atmosfera de vis. Soarele care se scurgea pe caramizi, ritmul pe care l-am creat impreuna, senzatia de aer liber, toate mi se pareau dintr-o alta lume. Pentru o fractiune de secunda am avut senzatia ca m-am intors in timp! Momentul meu preferat a fost si este mesterul Manole, poate nu a fost tehnic cum ne-am fi dorit noi dar de fiecare data simt povestea si ma scufund in starea care se instaleaza intre noi. Spuneam de senzatia de aer liber, e o placere sa joci in aer liber si mai ales printre ruinele de la Curtea Veche! De-abia astept sa jucam si sambata!

Alina Cimpoeru
La inceputul spectacolului, cand am urcat pe platforma, solemni, incolonati am avut un sentiment de nefiresc, constientizand multimea din jurul nostru. Am inteles de ce Peter Brook a ajuns sa joace fara public. O furtuna s-a dezlantuit in mine. Poate s-a vazut "absenta" mea. Executam aproape mecanic, pentru ca publicul parca nu avea ce sa caute acolo. Parca ne invada spatiul nostru in care ne-am jucat trei saptamani, am cautat si uneori am gasit. E un moment, peste care trebuie sa trec; pentru ca ma simteam departe de colegi - nu reuseam sa comunic cu ei. Strainii aceia stateau intre noi. Si ma gandeam... dar fara public, eu cred cu tarie ca actorii nu ar avea sens, probabil nici nu ar fi acceptati si nici actoria ca meserie. Nici nu am fi fost primiti la Curte sa ne facem spectacolul. Asa m-am framantat jumatate din repetitie. Nu am fost prezenta in grup, ma gandeam ca am intarziat si din cauza asta nu ma conectez cu colegii. M-am enervat ca nu am avut emotii. E mult mai simplu pe o scena clasica. Disparitia acelui "perete invizibil" dintre actori si spectatori m-a pus fata in fata cu meseria mea. Pentru mine a fost o repetitie revelatoare.

Sfiraiala George Petrisor
ziua de ieri mi s-a parut in acelasi timp lunga dar si foarte scurta. inceputul mioritei am avut impresia ca a durat 10-15 min, cand colo el a fost de 30 min, si m-a incarcat atat de tare si mi se pare ca ne-a unit ca si echipa, ca in momentul in care am plecat de jos, functionam cu totii ca unul singur. dupa care totul a decurs atat de repede incat nici nu mi-am dat seama ca s-a terminat repetitia. ma bucur ca am avut ocazia de a lucra cu crista si cu un colectiv asa bun si ca fac parte in continuare din el. abia astept sa crestem impreuna si sa facem cat mai multe nebunii si experimente.

Atabay Andrei
Ieri, noi toti am fost unul!Inca de la 18:30 eram in cupola si intampinam spectatorii in stil mioritic.Ii initiam, ii pregateam pentru ceea ce va urma.Aceea jumatate de ora plina de armonie, de ritm, de energie a trecut foarte repede...s-a scurs printre sunetele noastre si ne-a impins mai departe.Ajunsi pe platforma am dat frau liber folclorului, ritualurilor, legendelor si i-am plimbat pe oameni printre povestirile bunicilor. "Miorita", "Dracula", "Mesterul Manole", "Ciuleandra" si "Paparudele" sunt acum parti din noi toti.Chiar daca unele momente au fost mai slabe din punct de vedere energetic, repetitia deschisa a fost foarte benefica. A fost o experienta placuta pe care o adaugam la portofoliul personal. Abia astept sa jucam si asta seara!