Ziua 17: Looking for Dracula

Simon Sandra
Blocaj artistic. Nu imi explic de ce nu pot sa fac "bine" ceea ce mi se cere. Desi am lucrat cu Teatrul de Foc de la inceput si stiu,inteleg tot ceea ce ne cere Crista,nu pot sa exprim. Mi se pare foarte ciudat si m-am simtit destul de inutila azi la repetitii. Parca imi stagneaza simturile si totul in jurul meu este foarte frumos iar eu sunt "negru in noapte"; mi se pare vag,inexpresiv si in termeni actuali,"naspa",tot ceea ce fac. Nu inteleg de ce nu pot sa ma adun si sa creez ceva frumos interior si vizual. Ma simt ca intr-o rasnita de macinat cafea si tot ceea ce fac se transforma in praf si e luat de vant. Stiu ca nu sunt bune starile acestea dar... orice rau, poate, se transforma in bine.Doamne ajuta (nu sunt atee). Cred in teatru dar mi-ar placea sa cred si in mine.

Florin Stoian
Ma bucur pentru scena pe care am construit-o la sfarsitul repetitiei de astazi. Nu stiu de ce, dar din tot ce am facut pana acum, a fost cea mai legata, sa nu mai pronuntam faptul ca a inceput sa ploua la incantatiile Andei. A fost o saptamana solicitanta, au fost presiuni, uneori lipsa de comunicare intre noi, dar eu sunt increzator si cred ca va fi un spectacol interesant iar tot ce am facut pana acum va da roade intr-un fel sau altul. Ma refer la momentele pe care le-am construit. Astazi la incalzire mi-a placut foarte mult exercitiul cu betele unde mijlocul de comunicare erau doar ochii. Am simtit o conexiune si o energie buna, asta e sigur. Interesant si filmul pe care l-am vazut, pe mine unul nu m-a plictisit deloc, chiar am fost foarte atent si acaparat de actiune, daca se poate spune actiune.Dupa cum am aflat mai recent, important este sa simti nu sa intelegi pe cale rationala. Ar mai fi lucruri de spus dar sunt obosit si maine e o noua zi! de repetitii!

Alina Cimpoeru
Nimic nou sub soare! Poate ceva nori, doar asa pentru efectul artistic. Trebuie sa pun stop si s-o iau de la capat. In definitiv, ce ne trebuie in viata (deci si in teatru): armonie, echilibru. Nu simt nevoia unei cautari si nici nu cred ca stiu tot, ca inteleg sau ca am raspunsuri. Vreau doar sa traiesc, sa simt, sa fac ceea ce imi doresc. Uneori nu e destul de clar nici pentru mine ceea ce vreau si trebuie sa sap adanc in cotloanele mintii mele. Inspir, expir, inspir, expir... pana cand mai trece o zi. Un prost zicea: "astept sa se intample ceva". Azi sunt o proasta care zice la fel. Dar de fapt nu astept, niciodata nu am asteptat. Mereu fac ce vreau chiar de ar fi sa merg din greseala in greseala si sa nu invat nimic din ele. Am doar momentul, prezentul pentru ca stiu ce inseamna sa simti ca existenta proprie se termina si toata zbaterea a fost furtuna in pahar, ori poate nici atat.

Crista Bilciu
Asta a fost ziua în care ne-am clarificat puțin direcția în care merge spectacolul: pentru că spectacolul, ca un copil încăpățânat, merge uneori în direcția în care vrea el, nu noi. Asta dacă e vorba de vreun spectacol... Nu orice căutare teatrală sinceră duce la un spectacol, iar dacă e să alegi între ele... ce să alegi?

Ziua în care am construit momentul ”Paparudele” și, imediat după, cerul a început să ne plouă. Iar jumătate din mine chiar a crezut.