Cântăreața cheală 2.2 - feedback de la actori

Anda Saltelechi (d-na Martin)
Au fost oameni multi. Ar fi fost fain sa fie fain. au fost probleme de plimbat pe usa, dupa inceperea spectacolului. Deconcentrare la noi, miscare si vorbe in public. Am avut impresia, de la inceput, ca nimic nu mergea cum trebuie, ca, reactiile tuturor, ba erau intarziate, ba prea lente. Nu ne ascultam in mod real. Totul mi s-a parut o forma fara continut adevarat. Poate pe alocuri a fost bine, oamenii au ras...iar noi am fost "publicotropiti" de multe ori. Nu a coborat niciun inger, ba mi se pare c-am speriat si dracul... e o experienta ce NU mai vreau sa o repet. Repet, publicul a ras, s -a destins, unii probabil s-au intrebat "what the fuck is this?"... Cred ca singura problema a fost ca NU AM AVUT PROBLEMA! Si ca s-a jucat formal, de-a surda pe mormant! Poti pacali cat de cat publicul, dar pe mine nu ma pot pacali. Si nici nu vreau. Publicul a ras, uneori chiar cu pofta, dar cred ca nimeni nu a plecat cu un fior pe sira spinarii si cu gandul : "uite, cam asa comunicam si noi, poate ar trebui sa salvam ceva... ne paste un pericol, numai exista comuunicare intre oameni, sa facem ceva! limbajul nu mai are putere, ne plictisim unii cu altii , suntem alienati, ne e frica!!!" Eu cred ca si cu asta ar trebui sa plece publicul acasa, nu doar cu niste rasete frivole! Data viitoare sper sa fie mai bine! Si sa ne dea cu adevarat de gandit ce s-a intamplat asta-seara.

Cristian Rus (dl. Martin)
Acesta este unul din momentele în care nu îmi vine să scriu feedback. Nu știu ce să spun despre spectacolul din seara aceasta. Public mult, gălăgios, un pic cam neatent sau distrat, nu știu care este cuvântul potrivit. Încă de la început am avut impresia că ceva nu merge bine. Nu știam ce, și energia nu creștea deloc. Nu se legau relațiile între personaje într-un mod natural, așa cum ar fi trebuit. Am încercat să fiu cât mai atent posibil dar se pare că există uneori situații când pur și simplu nu se leagă lucrurile. Sunt șocat să aud felicitări sincere de la public, chiar și după reacțiile din timpul piesei, mi-au dat de înțeles că le-a plăcut. Legenda celui de-al doilea spectacol continuă...

Mihai Marin (Căpitanul de Pompieri)
Feedback-ul e mai mult back decat feed. Dar sa incepem cu inceputul, inainte de spectacol am facut cateva exercitii care ne-au aratat ca suntem prezenti si ca lucrurile se leaga bine intre noi. Dupa ultimile aranjamente a intrat si publicul in sala. Intr-adevar, galagios si poate prea distrat. Din pacate se pare ca a fost de ajuns sa iasa cativa din sala in timpul spectacolului ca sa reuseasca sa strice ireparabil energia. Spectacolul nu a fost dezastros, am reusit sa recapatam atentia completa a publicului cam pe la jumatate, insa prea tarziu pentru a mai avea vreun efect profund asupra lor. Cu parere de rau, vina este numai a noastra, asta seara ne-am lasat mancati de public. E o experienta care nu va fi usor uitata si nici nu trebuie prea repede trecuta in uitare, a fost o lectie, inca una.

Florin Stoian (dl. Smith)
Of, of, of! si inca un of! Am sa incep prin a spune ca astazi inainte de spectacol am trecut prin diverse stari. De la carcei, amorteli si alte chestii somatice pana la a-mi imagina cum fug de la spectacol . Am crezut ca starea care s-a creat inainte de spectacol si aici ma refer la exercitiile de concentrare, jocurile, pe care le-am facut, ne vor ajuta sa facem un spectacol foarte bun. Am auzit zilele trecute ca "al doilea spectacol in general, iese prost" si am zis" de ce? nu este o regula!" Bine ca nu am pus un pariu ca pierdeam! Eu unul imi luasem ca punct de reper premiera. Nici nu stiu ce s-a intamplat mai exact! La inceput am simtit publicul foarte agitat si "neastamparat" dar pe parcurs am simtit ca au prins povestea noastra, asta in ciuda faptului ca nu se stabilise o conexiune intre noi, nu "prea" exista relatii, si nu reactionam "aici si acum" la ce se intampla pe scena. Bineinteles, eu unul am simtit si niste momente de adevar unde, zic eu, am fost adevarat, dar per ansamblu a existat o deconcentrare la nivel de grup. Nu am fost atenti la parteneri si cumva s-a intamplat ceva mecanic, o forma goala fara un sambure de adevar, Pe viitor cred ca ar bine sa luam in calcul lucrurile tehnice legate de inceputul si sfarsitul spectacolului. Si evident mai avem de lucrat la personaje si "situatie".

Evelyn Marcu (Cântăreața cheală)
Clar nu a fost cea mai buna seara a noastra. Deconcentrare la noi, deconcentrare la public, energie catre deloc, mi s-a parut ca seamana cu o repetitie de aducere aminte a textului si a miscarilor. Nici publicul nu a ajutat foarte mult, cel putin asa mi s-a parut. Categoric este nevoie de o mana din exterior. (Si ca o cireasa pe tort, dupa ce mi s-a blocat cearceaful in usa, si aproape ca m-am impiedicat in el de vreo 3 ori, la plecare am zgariat si masina X( )

Simon Sandra (d-na Smith)
Mi-e greu să vorbesc despre spectacolul de aseară. Am făcut o încălzire înainte, tocmai pentru a ne conecta mai bine unul cu celălalt în timpul spectacolului. Am avut emoții foarte mari și îmi era frică să nu iasă prost (se spune că a doua oară iese prost). Parcă am presimțit sau poate am cobit, nu știu. A început bine, dar cred că ne-am deconcentrat în urma "dezorganizării" unor spectatori, care fără bun simț au ieșit și au intrat la spectacol după bunul lor plac, deși au fost atenționați că disturbă actorii și chiar restul publicului.Nu am reușit să ne adunăm și să urmam același drum, iar când ne-am dat seama că ne scapă de sub control situația, că nu ne ascultăm reciproc (parcă vorbeam limbi diferite), a început să tragă fiecare în direcția lui, în direcția opusă, în toate direcțiile, până s-a format un "sens giratoriu'' care ne-a blocat pe toți. Nu vreau să dau vina pe public, noi suntem singurii care trebuia să-i facem să fie atat de atenți încât chiar dacă leșina în sală să asculte povestea însa mi se pare o totala lipsa de respect din partea unor oameni sa vina la un spectacol dupa ce au consumat alcool si au "mancat" iarba pe paine. In trecut la teatru se mergea imbracat in rochii de seara sau costum,exista un respect atat fata de actori cat si fata de tine ca spectator; in ziua de azi ne permitem orice si poate prea mult. Nu am nimic cu oamenii care beau, fumeaza,etc.,sunt destul de open mind atata timp cat raman politicosi,nu intrec masura si nu isi bat joc de munca celorlalti .Revenind la ceea ce am simtit si la ceea ce s-a intamplat in spectacol, de ce nu a iesit asa cum am vrut noi,de ce am ajuns sa fim atat de dezamagiti a doua zi, mi-e greu sa spun.Pot sau incerc sa promit ca data viitoare va iesi mai bine desi frica de nu a da gres va ramane pana la proba contrarie. Multumim celor care au venit,chiar si celor care au criticat spectacolul (mai putin celor care au venit.....asa cum au venit),criticile negative incercand sa le facem constructive.

Feedback de pe margine
Alina Cimpoeru
A fost prima data la spectacol si mi-a placut. Pentru ca am stat la intrare, m-au cam agasat niste spectatori ca au iesit in timpul spectacolului, mai exact 5 din cele mai tampite motive: ca voiau sa dea un telefon, ca voiau la toaleta. In fine, i-am invitat politicos sa plece de tot, ca au deranjat suficient. Erau bauti sau pur si simplu nesimtiti, n-au mai stat ca ii dureau picioarele. A, a mai fost unul care a scapat vigilentei mele si, desi incuiasem usa, a intrat dupa ce a inceput spectacolul si se indrepta catre scena. Am reusit la limita sa-l prind de mana si sa-l indrept in directia opusa. La terminarea spectacolului era bezna pe hol, eu nu am stiut cand si cum sa aprind lumina. Mi-a placut Sandra, e posibil ca ea mi-a atras atentia cel mai mult ca stateam aproape de ea. Mihai a fost putin nesigur la monolog, adica asa s-a vazut, asa parea, la monologul acela alambicat. Publicul a reactionat bine. Actorii s-au vaitat dupa spectacol ca nu a fost sustinut si sincer ca data trecuta, dar zau ca nu s-a vazut asta. Poate daca il vedeam data trecuta, mi-as fi data seama de diferenta. Cred ca spectacolul asta merita un loc mai bun pentru a se juca.

Luiza Cobori
Luni seră, colegii mei au jucat Cântăreața Cheală. Am ajuns devreme pentru a da o mână de ajutor. După ce totul a fost pus la punct, am făcut o scurta, dar temeinică încălzire alături de ei și gata, ceasul a ajuns aproape de ora de începere a spectacolului. Vorbind despre asta, vreau sa încep prin a-mi exprima bucuria și surpriza plăcută pe care mi-a făcut-o Florin; are Florin o așa onestitate pe scena și reușește să transmită o așa plăcută emoție când joacă cum de mult n-am mai văzut!... În mare, spectacolul a fost cu bune și mai puțin bune... Nu e o surpriză bănuiesc că în totdeauna este loc de mai bine și mai mult de atât, știu că fiecare în parte are mai mult de oferit.  Țin să trag un semnal de alarmă vis-a-vis de public...în fine...câțiva dintre cei prezenți ( slavă Domnului, nu mulți)... Noi facem teatru independent. Condițiile nostre de lucru nu sunt dintre cele mai luxoase, nici spațiile de joc nu oferă publicului scaune tapisate cu catifea, nici scena noastră nu e bine lustruita, dar facem cu toată dăruirea, convingerea și pasiunea ceea ce facem! Ar fi atât de liniștitor să știm că cei care se asează pe scaune în sala noastră de spectacol empatizează cu noi. Spun asta pentru că aseară s-a ieșit din sală pentru vorbit la telefon și pipi, de câteva ori. Pentru asta au trebuit să treacă pe lângă colegii mei, în timp ce jucau, să scârțâie ușa , să ridice alți spectatori în picioare. Eu m-aș fi simțit tare neplăcut! Altfel, mulțumirile noatre celor care au venit. Sala a fost neîncăpătoare pentru cât de mulți oameni au vrut să vadă spectacolul. Am auzit șoapte în sală: este tipa din Ruletistul, el este din Arhitectul... Îmbucurător !