Feedback CÂNTĂREAȚA CHEALĂ 10.03.2014

Anda Saltelechi 
Astăzi a fost o zi plină. Am început-o căzând în trecut. Când am ajuns la repetitii trebuia să revin cu picioarele pe pământ: aveam treabă, de aranjat sala cu scaune pentru public, de fixat detaliile tehnice ale spectacolului, de repetat anumite părti care ieri n-au mers prea bine etc. Și, mai mult, aveam spectacol! :)Am avut ajutoare: mulțumim Teo, Claudia, Luiza, Amelia! Spectacolul a mers binișor, deși, în primele momente aveam emoții foarte mari, îmi tremura mâna care era foarte important să stea fixă.  M-am simțit bine, am descoperit lucruri! Am și ratat câteva. Mă bucur că s-a întâmplat. În mintea mea, spectacolul a fost dedicat unor oameni: mama mea, dl. Naum și lui George Crețu (care a jucat, cândva în acest spectacol.) Dragii mei, m-am gandit astăzi la voi. Pentru voi am ascuns focul de Pompier. 83 de lumânări. 10.03.2014

Cristian Rus 
Premiera spectacolului Cantareata cheala a fost pentru mine un fel de dezghet. Am jucat la public un rol intr-o piesa de teatru dupa mult timp si sincer, imi era asa de dor, ca emotiile au fost pe masura. Sala arhiplina, frigul care ma facea sa tremur si mai tare, lanterna care isi pierdea din intensitatea luminii din cand in cand, toate acestea m-au facut sa fiu foarte atent la tot ce se intampla pe scena pentru a nu pierde controlul. A fost energie, a fost ritm, a fost comunicare, dar cred ca ar trebui sa constientizam tot ce am facut cu personajele noastre si sa incercam sa pastram ce a fost bine si sa corectam acolo unde este nevoie.

Simon Sandra
Toata ziua am "dansat step",am avut "tremurici",nu stiu ce sinonime sa mai dau la "a tremura de emotii", la propriu. Inainte de spectacol am simtit ca mi se taie respiratia si corpul face miscari involuntare mie (de emotii). Am asteptat cu ardoare acest spectacol si mi-am dorit sa iasa perfect (atat cat se poate in teatru numi perfect).Am simtit unele momente de deconcentrare in timpul jocului dar cred ca emotiile au fost constructive (in majoritatea timpului). Cu stres,cu nervi,tipete,strigate inainte de spectacol dar cu dorinta de a iesi cat mai bine am dus la capat spectacolul si feedbak-ul din partea publicului a fost neasteptat de bun.Am fost placut surprinsa cand am vazut atat de multa lume in sala si ma bucur tare mult ca oamenii au inceput sa iubeasca si sa accepte teatrul independent (poate pentru ca sunt surprinsi placut de fiecare data cand vin sa ne vada). Nu spun ca a fost o reprezentatie perfecta pentru ca intotdeauna este loc de mai bine dar asta va vedea Crista Bilciu cand va veni (ea nu a fost la spectacol ci la Sibiu sa ne aduca de-ale mintii si de-ale sufletului dupa ce le invata de la domnul Purcarete  ) si sunt sigura ca inca mai avem multe de descoperit,ca intotdeauna.

Evelyn Marcu 
Am avut emotii, ca de fiecare inainte de inceperea unui spectacol. M-am bucurat de publicul numeros. M-am bucurat ca am reusit sa ma sincronizez cu voi la final. M-am bucurat de spectacol, a fost ca si cand il vedeam pt prima oara (de dupa colt). Am ras impreuna cu publicul si crestea inima in mine cand auzeam si simteam ca oamenii (atat cei care priveau cat si cei care jucam) formam un intreg. Sunt mandra de voi, pt ca ati reusit sa realizati acest spectacol greu si mai mult, pt ca publicul a fost extrem de receptiv!!! Ceea ce, din punctul meu de vedere, ar trebui sa ne ambitioneze sa mergem cat mai departe cu acest spectacol (cel putin). Conteaza mai putin, in acest moment, nemultumirile si greselile noastre, si mai mult faptul ca am reusit sa facem 50 de persoane sa rada, sa se simta bine, sa plece acasa cu un zambet pe buze.

Florin Stoian 
Cand eram mic, imi placea "sa trag cu ochiul" la filmele de groaza difuzate la televizor si de fiecare data cand trebuia sa merg la baie, imi era frica de intuneric. Acum am crescut! Cel putin asa imi arata imi arata oglinda. Nu imi mai este frica de intuneric! Cel putin asa am simtit aseara la "Cantareata cheala". A fost ca un vis pe care l-am trait la o intensitate maxima, un vis in care mi se parea ca totul e posibil. Am avut "oarecum" emotii in sensul ca nu imi mai simteam mainile si imi venea sa dau o fuga pana la Ploiesti! asa, un mic sprint, in rest totul a fost ok. Adrenalina bat-o vina! Din punctul meu de vedere spectacolul a fost reusit, s-a desfasurat "cumva" natural cu mentiunea ca mai sunt multe lucruri de pus la punct. Mi-a placut faptul ca publicul a ras, e un sentiment foarte placut sa vezi ca lumea rade, dar cred ca mai placut este sa simti ca "povestea noastra" a ajuns dincolo de intuneric. Eu unul am simtit asta. Si am mai simtit si palmele incasate de la domna Smith! dar nu-i bai! palmele se dau din dragoste nu? Oricum, cred ca mai avem multe de descoperit in principal despre noi si in felul asta despre viata. Cu ocazia asta am sa zic un gand pe care l-am gandit aseara dupa spectacol. Daca teatrul e un vis, lasati-ma sa visez! sa nu ma treziti niciodata! si daca cumva m-ati trezi am sa dau SNOOZE! pana la adanci batraneti!