NOSTALGIA 53 - a13-a (feedback actori)

Simon Sandra‎
Primul spectacol "Nostalgia" din acest an. Ultima oara am jucat in noiembrie anul trecut. Am simtit aceasta pauza la prima reprezentatie a "Ruletistului"...nu a iesit asa cum ne doream.Am avut si cateva probleme tehnice dar si de concentrare si de asumare a spectacolului,iar eu ma simteam ca la 90 de ani din cauza spatelui,a rinichilor si a durerii care au vrut sa ia parte la spectacol (i-am anesteziat cu 4 doze de "Ruletist"). Am fost atat de dezamagiti de noi incat am batut palma ca a doua oara sa iasa mai bine,foarte bine si ne-am tinut promisiunea. Ne-am adunat fortele si totul a decurs asa cum ne asteptam. Ne-am incurajat iar a 3-a si a 4-a oara nu am mai avut probleme. Acum,in lipsa Cristei mi-am dat seama cat de greu este tot ce facem noi acolo,inclusiv organizarea spectacolului,a actorilor,a spatiilor de joc,a publicului si asa mai departe.Ai nevoie de o energie care sa nu dispara orice ai face.Publicul a fost numeros si in seara aceasta si destul de calduros in ciuda frigului din casa.Ma bucur ca am reusit sa ne adunam si sa facem ca totul sa iasa bine.Spun,cum am zis si dupa spectacolul cu "Cantareata cheala",avem nevoie de regizor sa mai curete pe ici,pe colo spectacolul,sa ne mai dea un sut in .... ca totul sa iasa asa ca inainte. Multumim celor care au venit sa ne vada si de aceasta data dar si pentru sustinerea lor

Cristian Rus 
Greu de inceput un feedback pentru primul spectacol Nostalgia pe anul acesta ! Multe emotii, casa parca era schimbata, totul parea diferit si racoarea casei parca ma instraina de locul acela drag, in care am jucat atatea spectacole in 2013. Am simtit inca de la inceput ca publicul este "proaspat" si inca neinitiat in "Nostalgia" noastra, pentru ca citeam in ochii lor nedumerirea, frica de necunoscut si nelinistea creata de agitatia de la inceputul spectacolului. Am inceput usor, cu grija, si i-am initiat usor in povestea mea, pastrand aceeasi "tactica" de fiecare data. Am observat ca s-a creat, aproape mereu, o relatie stransa intre mine si spectatori si simteam cum energia lor ma facea sa le impartasesc cat mai mult din poveste. A fost o seara frumoasa, si m-am bucurat sa vad ca majoritatea spectatorilor au fost pentru prima data la Nostalgia.

Anda Saltelechi 
A fost o seara destul de grea. Prima seara din anul asta cand reluam Nostalgia. Am avut tot soiul de probleme. Dar cel mai important lucru este ca, in conditiile date, spectacolul a avut niste suisuri reale. Ma speriasem putin ca, nejucandu-l atata timp o sa pierdem "magia"... s-a intamplat si asta, prima reprezentatie de seara trecuta a pornit ca o masinarie veche, cu scartaitul asurzitor. M-a intristat, dar lucrul bun la spectacolul asta e ca nu e timp de plans. Nu iese, te ridici si mergi mai departe. Publicul asteapta sus legat la ochi. Trebuie sa incepem din nou. Si lucrul asta e foarte bun! Si asa am si facut, a doua reprezentatie parca ne-a trezit pe toti din somn, ne-a amintit ce poveste spuneam si cat de mult ne placea povestea astui om .

Zimbran Rares 
Am avut mari emotii dar chiar de la prima tura mendebila am avut un public super deschis si dispus sa asculte. inceputul, trezirea casei, a fost cam lent dar energia a urcat destul de repede. a fost un spectacol foarte frumos.

Alina Cimpoeru
Am senzatii atat de diverse, de amestecate in ce priveste specatcolul de aseara ca ma tot chinui sa incep cu ceva. Spectatorii au fost fost la superlativ. Multi veneau pentru prima data. Erau deschisi, jucausi si le-a placut mult. Eu nu am reusit sa ma concentrez cum as fi vrut, sa fiu personaj. Am auzit murmure de bine despre Arhitect. Un spectator care stiu ca a fost la a doua reprezentatie a lui, a tinut sa-mi zica despre cat de mult a trait momentul ala, era foarte incantat. Sper ca fetitele de acum sa ramana in proiect, sa invete mai multe despre spectacol, ca intreg si sa-si pastreze entuziasmul de acum. E un proiect ce va avea viata lunga. Noi sa avem energie si dorinta sa-l ducem ca oameni dornici sa-l vada, vor tot fi.

Evelyn Marcu 
Pentru mine, personal, seara trecuta a fost poate cea mai grea reprezentatie, dintre toate cele la care am participat; problemele tehnice, organizarea fetitelor, responsabilitatea pe care nu am resimtit-o pana ieri, publicul numeros, nou, care nu a fost atat de deschis (cel putin la inceputul spectacolului), pe toate le-am "incasat" din plin. Au fost greseli, dar au fost si satisfactii. M-am bucurat de faptul ca am trecut printr-o astfel de experienta. Este un pas inainte pe care l-am facut si sper ca urmatoarea reprezentatie sa fie plina doar de satisfactii!!!

Radu Liliana 
Pentru mine sa fiu Ester in seara aceasta a fost una din cele mai intese experiente pe care le-am trait. Recunosc ca aveam emotii mari, era altceva decat faceam de obicei. Odata ce am inceput repetitia cantecului de la inceput, si toate personajele se aflau in cerc, am inceput sa ma simt parte din casa, sa uit de raceala, durerea de cap a disparut, si am patruns intr-o lume complet nou. Am avut mari emotii cand am avut primii doi spectatori, cand le-am citit enuziasmul pe buze, m-am mai linistit, si la final am primit un feedback pozitiv de la ei. A doua oara cand m-am jucat, am avut o spectatoare care nu numai ca a trait povestea cu mine, a plecat cu lacrimi in ochi la final, si asta m-a incurajat foarte mult. La sfarsitul povestii mele eu ii diagnosticam pe fiecare, si incercam sa surprind caracteristici cat mai personale, pozitive. De trei ori am primit feedback ca ceea ce spun este adevarat, si asta m-a bucurat foarte mult. Au fost si doua momente in care m-am blocat, si m-a impresionat ca oamenii au ramas acolo cu mine, privindu-ma in ochi si in momentele acestea. Mi s-a intamplat un lucru neasteptat, cineva pe care il prinsem de mana si l-am condus la Ruletistul legat la ochi, si caruia ma prezentasem, a venit sa ma caute, a intrebat celelate fetite de Ester. Una din spectataorele mele a spus ca am halucinat toate de la temperatura, ori asta, ori am luat LSD. Am reasigurat-o ca povestea este reala, si ca eu chiar am trait-o. Partea cu diagnosticul este partea ce imi place cel mai mult, e momentul in care pot sa ii fac un cadou omului din fata mea, si am primit la schimb multe zambete. Mi-a placut ca oamenii vin cu atata entuziasm sa se joace cu noi. Am fost impresioanata si de felul in care toti oamenii din casa si-au facut treaba foarte bune. M-am simtit parte din casa si pentru trei ore timpul a stat in loc, exact ca in povestea mea.

Si sa spun povestea a fost ca si cand de fiecare data camera si-ar fi luat zborul, ca si cand as fi vazut lumea intreaga de sus si materia fierband ca sa ma intorc in odaia cu streasina de corcodus la fereastra iar si iar. Poate de aici oboseala ciudata de la sfarsit. Am adormit cu laptopul aprins in timp ce scriam aseara, si in vis m-am intors in casa, am vizitat fiecare incapere, am observat personajele. Visul parea foarte real, ca si cand viata din casa ar fi continuat si dupa ce am plecat de acolo. Imi doresc tare mult sa vad acest spectacol si ca spectator, cred ca este o experienta interesanta si diferita de orice altceva am experimentat. Multumesc ca mi-ati dat sansa sa fac asta! Sunteti extraordinari!

Luiza Cobori
Este ceva magic cu Nostalgia noastra! Sunt foarte bucuroasa ca a venit primavara, pt ca asta a facilitat reluarea spectacolului. Spuneam ca este ceva magic cu Nostalgia noastra si ma gandeam strict la public. Oameni atat de frumosi si de generosi am avut aseara ca parca mi se pune si acum nodul in gat de plans, cum de altfel mi s-a pus si aseara la finanlul celei de-a doua reprezentatii. Wow, ce-a fost acolo! Lacrimi in ochii oamenilor, bucurie cum rar am mai vazut, onestitate...


Alina Tofan 

A fost cu mai multii emotii! Nu stiu daca mi se pare mie ca a trecut mult timp de cand am jucat si totul arata altfel, sau chiar asa e. Oameni multi si frumosi la spectacol si in spectacol! Mie mi-a placut. A fost prima oara cand am vazut si eu Ruletistul!!!! A fost un pic mai greu cu fetitele cele noi, pe care nu prea le gaseam cand voiam sa mai duc oameni la Arhitect. Asta nu e o problema... Mie mi-a placut mult de ele si sper sa ramana in continuare! A fost fain si a fost si ziua mea! (eu trebuie sa fiu mai organizata cu timpul si sa nu imi pierd capul) 

Mihai Marin 

Pentru mine seara de luni a adus cea mai frumoasa reprezentatie pe care am avut-o pana acum in Nostalgia 53. A doua oara cand Arhitectul a inceput sa-si spuna propia poveste, s-a intamplat ceva si nu ma refer la faptul ca am gasit doi spectatori care se asezasera pe bancheta din fata a automobilului familiei Popescu, ci la faptul ca am reusit sa ajungem cu adevarat sa traim in mijlocul povestii ce prindea contur in jurul nostru si pe scena. Am ajuns la libertatea de a ''improviza'' momentele lucrate de atatea ori in timpul repetitiilor. Adica am simtit ca atunci se intampla sa joc pentru prima oara Arhitectul si ca textul curgea prin mine ca prin minune, m-am simtit ca o unealta in mainile povestii. O experienta de neuitat, ramasa in memoria mea ca un tatuaj permanent.

Raluca Zlatanov 

In spectacolul adta am incercat o abordare diferita a Garoafei, de la fetita care se joaca la adultul care printr-o vraja poate ghici...cred ca mai am de lucrat si vreau sa fac asta. In rest cred ca atitudinea mea putin sadica si morbida fata de Zizi a starnit mila spectatorilor, adtfel incat unii nu au vrut sa o pedepseasca...asa ca Zizi va juca si in urmatoarea " Nostalgie". Oameni multi diferiti, alt public, dar ce e frumos savezi ca in fiecare indiferent de varsta exista copilul dornic sa se joace...