Anda Saltelechi - Când ai știut sigur că ești actriță?

Anda Saltelechi a absolvit Actoria la Universitatea Hyperion în 2009 și este angajată la Teatrul Odeon din București. Colaborarea ei cu Crista Bilciu a început în 2003 și s-a concretizat în 20 de spectacole: a jucat Hamlet, Lady Macbeth, Estragon în ”Așteptându-l pe Godot”, Estelle din ”Cu ușile închise” etc.  Este alături de Teatrul de Foc de la începuturile lui, jucând în toate producțiile: o puteți vedea în ”Poezisele”, ”Ieudul fără ieșire”, ”Nostalgia 53”, ”Mioritice”, ”Cântăreața cheală”.

Eu nu ştiu să răspund la întrebarea asta precis. Hihi. Să tot fi avut vreo doi anişori. O, glumesc! Nici acum nu ştiu exact dacă sunt actriţă. Îmi vine să mă uit la definiţia cuvântului în DEX. Dar nu cred că o să-mi rezolve sarcina. Bineînţeles că m-am uitat. Conform definţiei sunt actriţă în mod clar. Dar mulţi pot fi actori şi multe pot fi actriţe. Pot să te consideri actriţă atunci când ai o dicţie corectă, atunci când corpul e drept şi mândru, atunci când vocea ta se aude până în ultimul rând? Prima oară când m-am urcat pe o scenă (mare) a fost una din temerile mele. Am zis Doamne, m-oi auzi eu până acolo în spate sau până acolo, la ultimul scaun de la balcon? Nu ştiu dacă asta e...Sau poţi să te consideri actriţă atunci când faci să râdă sau să plângă pe cineva? Hai că parcă ne apropiem... Cred că un actor se gândeşte majoritatea orelor din zi la teatru, la scenă, la rol...dacă are norocul să fie un actor care repetă. Eu nu ştiu dacă fac tot timpul aşa. Se întâmplă uneori lucruri pe stradă, în timp ce umblu, care mă duc cu gândul la o situaţie de pe scenă... şi mă opresc şi mă uit. Sau un sunet care seamănă sau îmi aduce aminte de vreun spectacol la care ţin. Şi mă gândesc...oare sunetul ăsta n-o fi mai bun decât ce folosim noi? Poate aş putea să-l înlocuiesc data viitoare, să văd doar cum e, poate va fi mai bine. Cred că sunt actriţă. Dar uneori, când lucrez in condiţii de stres, nu prea-mi iese ce am vorbit mai sus. Când lucrez timorată nu-mi iese nimic. Aici, în zona asta, trebuie să lucrez cu mine, cu frica! Dar da, îmi place şi mă gândesc mult la voce, la perfecţionarea ei, sau la dicţie, citesc şi teorie de teatru şi romane. Nu-mi plac perioadele în care nu descopăr, citind, diferite emoţii, care, probabil sunt în mine, trebuie doar să le descopăr.

Eu nu ştiu când am ştiut că sunt actriţă, însă de vreo doi ani încoace simt că am o mare responsabilitate pentru ceea ce fac pe scenă, pentru felul în care vorbesc, cum mă mişc în diverse roluri. Îmi pun probleme. De exemplu, niciodată când am spectacol nu ies din Bucureşti. Sau nu ajung în Bucureşti chiar în ziua spectacolului. Îmi place să ajung din timp la spectacole. Sau la repetiţii.  Nu intru în ele fără încălzire fizică şi vocală. În şcoală nu făceam mereu asta.

Pentru mine, cred, a fi actriţă înseamnă a fi om, în sensul de descoperiere permanentă şi sinceră.  Nu ştiu să răspund la întrebare, de fapt. Cred că e work in progress! Mereu! Când se opreşte cred că nu mai poţi fi actriţă.

Notă: TEATRUL DE FOC caută în continuare noi colegi, CU ADEVĂRAT pasionați de teatru și dornici să facă parte dintr-o echipă faină. Detalii aici: casting.