Sandra Șimon - Regizorul la care mi-ar plăcea să joc: Andrei Șerban

Sandra Șimon a absolvit Actoria la Universitatea Hyperion în 2009 și este și makeup artist.  Este alături de Teatrul de Foc de la începuturile lui, jucând în toate producțiile: ”Poezisele”, ”Ieudul fără ieșire”, ”Blasfem”, ”Nostalgia 53”, ”Mioritice”, ”Cântăreața cheală”.

Am avut parte de regizori mai buni sau mai (ne)buni, dar cred că regizorul la care mi-ar plăcea să joc este Andrei Şerban. Când eram în liceu am avut norocul să particip la o conferinţă în care au fost proiectate două piese de teatru pe care Andrei Şerban le-a pus în America. „Faust” la Metropolitan Theater şi „Visul unei nopţi de vară”.  Am rămas ca o mască de teatru care ori plânge,ori râde...În „Faust” sute de actori pe o scenă,costume impresionante,spectaculoase,o organizare care părea milimetrică, operă,...fără cuvinte.Nu mi-am închipuit că este posibil aşa ceva.Apoi „Visul unei nopţi de vară” cu un Puck îmbrăcat în piele, Hermia şi Helena îmbrăcate ca nişte balerine.Până atunci nu avusesem ocazia să mă îndeletnicesc cu astfel de producţii care pentru Teatrul din Cluj erau oarecum utopice, iar accesul la internet nu era la îndemâna oricui ca acum.

Mai apoi am crescut şi dorindu-mi să fac teatru mai departe am ajuns în Bucureşti unde,de-a lungul anilor mei de şedere, am avut ocazia să cunosc mai îndeaproape teatrul şi spectacolele altor regizori. Am auzit adesea de Andrei Şerban,cum lucrează cu actorii,despre workshopurile pe care le face sau le-a făcut şi la Festivalul National de Teatru din 2013 am avut ocazia să-i cunosc mai bine munca. Am fost la Divanele FNT unde era invitat şi unde povestea cu o mare pasiune despre teatru, despre greutaţile prin care a trecut şi despre cum a ajuns pe Brodway.

Tot într-una din zile am participat şi la o repetiţie deschisă publicului la spectacolul „Hedda Gabler” făcut la Teatrul Maghiar din Cluj. Impresionant...un regizor care îşi respectă actorii,proiectul şi publicul iar spectacolul a fost...fără cuvinte. Am ieşit plângând şi nu am simţit nevoia să vorbesc, să salut, să pun întrebari, păreri, cred că eram palidă, lividă. Eram doar eu cu mine, cu spectacolul care nu îmi ieşea din minte. M-am simţit astfel câteva ore. Am început apoi să îmi pun întrebări şi să îmi doresc cu o şi mai mare ardoare să îi fac şi eu pe spectatori să trăiască ce am trăit eu acolo, să îi schimb într-un fel şi poate să îi fac mai buni, să mă lase să intru în sufletul lor aşa cum au intrat şi acei actori în sufletul meu.

Despre Andrei Şerban mai ştiu că a lucrat şi cu Peter Brook, pe care noi, actorii din TdFOC încercăm să-l „descifrăm”.Întotdeauna am încercat să am alături doar oameni de la care am ce să învăţ, care prin cultura lor, experienţa şi modul de viaţă să mă ridice la un alt nivel,urcând câte o treaptă,mai înaltă sau mai mică dar de pe care nu ai cum să cazi pentru că stii deja mărimea celorlalte pe care le-ai urcat deja.

Acum când scriu despre toate aceste lucruri îmi dau seama cât de importantă este meseria de actor,  pentru cei care o practică dar şi pentru cei care o iubesc, câtă responsabilitate trebuie să fie asumată într-un spectacol atât de regizor cât şi de actori pentru că ei chiar pot schimba vieţi, mentalităţi, oameni.

Notă: TEATRUL DE FOC caută în continuare noi colegi, CU ADEVĂRAT pasionați de teatru și dornici să facă parte dintr-o echipă faină. Detalii aici: casting.