NOSTALGIA no. 14 - feedback de la actori (31.03.2014)

Anda Saltelechi (Povestitorul - Ruletistul)
A fost o zi mai liniştită (mă rog, cât se poate de...într-o zi în care 23 de oameni joacă împreună, regizorul fiind la Sibiu). Dragă Crista, încerc să detaliez simţămintele mele () pe parcursul a trei ore de spectacol. Ca de obicei, noi trei am fost zăvorâţi în pivniţă pentru trei ore, însă am „colaborat” cu muzica de la Arhitectul sau cu zbieretele după Iolande bucălate cum „arată” filmul. Am jucat de patru ori. Care mai de care, cu publicul lor, cu energia noastră, cumva diferită de la un spectacol la altul. Am încercat nişte lucruri noi în seara asta. Mi-am amintit de când dădeai teme, cu 5 minute înainte de spectacol. Şi mi-am propus să comunic cumva mai profund cu publicul. O făceam şi până acum, acolo unde era cazul, dar am încercat mai mult şi am avut surpize: unii puneau privirea jos, alţii mă „înfruntau” şi se întâmpla un schimb de ....ceva. Acum, am amintirea privirii cuiva pe retină... un domn, cred, nu-mi amintesc decât nişte ochii căprui care parcă se uitau ÎN mine, nu la mine. Era chiar momentul de după primul glonţ...cândva. Au fost şi momente slabe, o să mă gândesc la ele...

Cristian Rus (Andrei - Gemenii)
Feedback: EVRIKA !!!! Asta am spus eu, astă-seară, în timp ce îmi făceam încălzirea fizică iar colegii mei încercau prin diverse metode să improvizeze tot felul de sunete pe melodia care se cântă la începutul spectacolului. De ce? Pentru că m-am lăsat dus de sunetele lor și am început să dansez fără să vreau. Mi-a plăcut așa de mult că m-am decis să bag asta în spectacol, la finalul momentului, când improvizez o temă dată de public. I-am pus să facă orice zgomot, sunet, orice simt ei că ar putea face, și vreau să spun că de fiecare dată a fost foarte fain, și nu îmi venea să mă opresc din dans. Le simțeam plăcerea de a se juca cu sunetele, și faptul că eu reacționam pe viu, datorită lor, s-a creat o legătură puternică, dar mai ales sinceră. O seara minunată! Inspirație, te iubesc!

Radu Liliana (Esther - REM)
Si parca nu imi gasesc energia sa ma apuc de scris. Mi-am dat seama dupa ce am terminat de spus povestea ultima data, ca simt cum energia mea este daruita spectatorilor mei si cum raman sleita de puteri dupa o seara ca asta. O seara interesanta, de altfel. Nu am avut aceleasi emotii ca data trecuta, iar acesta a fost un minus pentru primele povesti. Pe masura ce povesteam, tensiunea crestea, si felul in care simteam ceea ce spuneam de asemenea. Oameni frumosi, oameni cunoscuti, oameni cu care m-am mai jucat si data trecuta ma salutau pe hol, si au mers a doua oara(cel putin) la piese. Oameni care ma strigau: “Ester”. Si cativa oameni care ma strigau Lili- Cine este Lili?O fi sora cu Iolanda!
Am avut pe cineva cu care m-am jucat si data trecuta, si m-am vazut nevoita sa improvizez. A fost distractiv sa inventez jocuri, si am regasit bucuria aceea a copilariei. De asemenea la replica “sunt si medic in timpul liber” cineva mi-ar raspuns: “si psiholog, nu?”. Acum imi ramane curiozitatea: Am fost eu, in loc sa imi intru in rol, si de aici intrebarea? Am nimerit bine diagnosticul de la sfarsit, si erau surprinsi? Sau citisera despre mine pe blogul Teatrului?
Inteleg acum cat de greu poate sa iti fie sa renunti la tot ce esti pentru o vreme si sa devii o persoana cu totul noua. Va admir, pe voi care faceti asta cu atata usurinta, si imi dau seama cat curaj trebuie sa aiba un actor cand urca pe scena. Caci daca pentru noi, oamenii de rand, raspunsul la intrebarea cine sunt eu este mereu aceeasi, pentru voi rapsunsul se schimba de la ora la ora, de la saptamana la saptamana, de la spectacol la spectacol. Stiu ca am auzit odata pe cineva, o actrita, daca nu ma insel, care spunea ca actorii ar trebui sa fie judecati la Judecata de Apoi pentru crimele pe care le fac pe scena. Cat curaj sa faci loc in viata ta unei vieti noi, a carei ramasite vor ramane intiparite in ceea ce esti, nu cred ca o data ce ai fost altcineva te poti intoarce in totaliltate la a fi tu cel de intai.
In concluzie, dupa seara asta mi-a ramas o oboseala ciudata, revigoranta, ca si cand as fi dat foarte mult, dar am si primit pe masura. Sper ca si pentru cei care s-au jucat cu mine schimbul a fost la fel de echitabil.
Cu drag,
Ester

Amelia Stuparu (Nana - REM)
Nostalgia in ultima zi de martie 2014
Azi s-a simtit mirosul de primavara si in Casa Nostalgiei,spectacolul a inceput pe lumina pentru prima data pe anul acesta si astfel a primit un plus de efervescenta. Spectatorii erau curiosi si mai nerabdatori,atat de curiosi incat vroiaiu sa intre in REM fara scoica,ma minteau ca au scoica dar n-o gasesc ..."Imposibil! ca sa aflati secretul din REM trebuie sa-mi aratati scoica intai!" nu le prea convenea dar se intorceau cu ea si astfel isi primeau rasplata:intrarea in REM.Cu toate ca a inceput destul de greu pentru mine si lumea s-a strans buluc la REM, abea dupa jumatatea spectacolului, A fost o energie placuta oamenii au ales sa ramana in REM ca deobicei sau sa-mi spuna ce inseamna REM-ul pentru ei.Am auzit povesti frumoase de la unii dintre ei.

Alina Cimpoeru (Timpul)
Mi-a făcut mare plăcere să fiu Timpul în seara asta. Pentru mine, a fost o diferență enormă față de data trecută. Atmosfera din casă a fost foarte bună, iar publicul cuminte și curios. Sentimentul predominant a fost că oamenii respectă ce facem noi acolo, spectacolul, pe noi. Da, exact ăsta e cuvântul: respect. Am văzut pe cineva care își lua notițe de zor într-un carnețel. E posibil să pregătească un material despre spectacol. Parcă a existat un echilibru al casei. Fetițele au lucrat foarte bine, atât momentele lor cât și lucrul în echipă pentru celelalte momente. Au fost și ghizi de nădejde. Cred că în momentul de față este o distribuție ideală. O spectatoare se confesa alteia că i-a plăcut paianjenul "pentru că probabil, am empatizat". Mi-a plăcut că o altă spectatoare mi-a cerut timp. A fost ciudat să începem pe lumină. Pentru prima dată am invitat oamenii în casă, în plină zi . Însă pentru specatori e magic să intre la Ruletist sau la Mendebil pe lumină și să iasă în noapte. Mă bucură spectacolul din seara asta.

Mihaela Ilie (Balena - REM - debut)
Simteam ca imi iese inima din piept cand a inceput spectacolul, la propriu : )). Dar dupa doina, cand au intrat oamenii si m-am uitat la voi cum va transformati, apoi cand i-am vazut cum ma priveau si asteptau acel ceva (stare/mesaj) m-am simtit puternica, pur si simplu. Am incercat sa fiu sincera, am lasat sa iasa copilul din mine. A fost o persoana, un tip, care incepuse sa se uite pe tavan in timp ce povesteam si am simtit asa o frustrare incat m-am apropiat mai mult de el si i-am atras fortat atentia, adica i-am pus o intrebare si am facut o gluma. Oamenii sunt atat de diferiti, fiecare cauta ceva anume, fiecare vede altfel; da, asta este un adevar pe care toti il stim, dar pe mine ma surprinde mereu, cu atat mai mult astazi. Spre sfarsit am tras cu ochiul la Mendebil si un pic la Gemenii, mi-a placut muult. A fost o atmosfera magica. (sper ca am fost coerenta, de-abia astept sa ma culc).