Sandra Șimon - Spectacolul meu preferat alături de TdFOC

 Sandra Șimon a absolvit Actoria la Universitatea Hyperion în 2009 și este și makeup artist.  Este alături de Teatrul de Foc de la începuturile lui, jucând în toate producțiile: ”Poezisele”, ”Ieudul fără ieșire”, ”Blasfem”, ”Nostalgia 53”, ”Mioritice”, ”Cântăreața cheală”.

De fiecare dată când am avut premieră cu un spectacol marca Teatrul de Foc am zis că acela este preferatul meu. Începând de la ’’Poezisele’’ până la ’’Cântăreaţa Cheală’’, toate au devenit spectacole de suflet pentru mine. Aş putea să aleg ’’Cântăreaţa Cheală’’ deoarece este cel mai proaspăt şi încă sunt în căutare,lucru care mi se pare excepţional. Mi-a plăcut acest spectacol dinainte să joc în el, când l-am văzut cu prima distribuţie în 2008. 

Am să aleg totuşi ’’Nostalgia53’’ pentru că este o idee regizorală inedită şi ceea ce facem noi acolo nu am reuşi pe o scenă clasică, unde se extinde acel paravan dintre actor şi spectator. Îmi place să interacţionez cu publicul,să îl pun în dificultate şi el pe mine, de altfel, şi ador faptul că niciodată nu a ieşit un spectacol la fel cu celălalt, întotdeauna am improvizat şi am găsit ceva nou chiar dacă am jucat de 14 ori înmulţit cu 4 reprezentaţii pe seară dacă vorbim de ’’Ruletistul’’. Este un sentiment grandios, un amestec de emoţii, nerăbdarea de a juca dar şi teama de a nu fi la inalţime. Când vezi casa Carol împânzită de oameni în privirile cărora poţi să citeşti entuziasmul, dar şi debusolarea, o oarecare spaimă pentru necunoscutul pe care ţi-l impune casa, personajele care îţi cântă o doină, te încearcă un sentiment ciudat. Este un spectacol atât de viu şi plin de idei năstruşnice, încat nu are cum să nu iţi facă plăcere să-i dai viaţă. Totodată un spectacol greu, bazat pe un text superb şi susţinut cu entuziasm de 23 de oameni. Ce poate fi mai frumos decât să trezeşti la viaţa o casă pe care daca o vezi goală arată chiar sinistru. Aş spune că este un spectacol grandios pe care l-am construit cu mult drag împreună cu colegii mei şi care nu a dus lipsă niciodată de spectatori şi nici de cronici pozitive. Este spectacolul meu de suflet cu Teatrul de Foc.